UȘULÍȚĂ, ușulițe, s. f. (Pop.) Ușiță. – Ușă + suf. -uliță.

UȘULÍȚĂ, ușulițe, s. f. (Rar) Ușiță. – Ușă + suf. -uliță.

UȘULÍȚĂ, ușulițe, s. f. Ușiță. Se dete în lături dinaintea ușuliței din poartă. VISSARION, B. 300. În dreapta coridorului este o ușuliță. NEGRUZZI, S. I 311.

ușulíță (pop.) s. f., g.-d. art. ușulíței; pl. ușulíțe

ușulíță s. f., g.-d. art. ușulíței; pl. ușulíțe

UȘULÍȚĂ s. v. ușiță.

UȘULIȚĂ s. ușiță.