ușor definitie

44 definiții pentru ușor

USCIÓR s. m. v. ușor1.
UȘCIÓR s. m. v. ușor1.
UȘÓR1, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: usciór, ușciór s. m.] – Lat. osteolum.
UȘÓR2, -OÁRĂ, (I, II) ușori, -oare, adj., (III) adv. I. Adj. 1. Care are greutate mică, care cântărește puțin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă. ◊ Industrie ușoară = grup de ramuri industriale care produc bunuri de consum și articole tehnice necesare industriei, agriculturii, transporturilor etc. Categorie ușoară = categorie la box, lupte și haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 și 61 kg. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă. ♦ Care nu poartă sau nu conține greutăți. ◊ Expr. (A fi) cu inima ușoară = (a fi) vesel, voios. (Adverbial) (A fi) îmbrăcat ușor = (a fi) îmbrăcat cu haine subțiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puțin, putându-se deplasa cu repeziciune. 2. (Despre alimente) Care se digeră cu ușurință, care nu cade greu la stomac. 3. Iute, sprinten, vioi. ♦ Suplu, gingaș, fin. ♦ (Despre pas; p. ext. despre mers) Care abia atinge pământul; p. ext. fără zgomot. 4. (Despre urme, linii etc.) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă. 5. Mic, puțin, redus (ca volum, amploare, consistență, intensitate). ♦ (Despre somn) Din care te trezești cu ușurință la cea mai mică gălăgie; p. ext. liniștit, odihnitor. ♦ (Despre forme de relief) Domol, lin3, dulce. ♦ (Despre țesături; p. anal. despre aburi, ceață) Rar, subțire, fin. II. Adj. 1. Care este lesne de suportat, de îndurat; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligații materiale) care nu împovărează; mic. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; indulgent. ♦ (Despre viață, trai) Fără griji; comod, bun. ◊ (Reg.; substantivat; în expr.) Mai cu ușorul = mai bine, mai fără griji. 2. Care nu prezintă dificultăți, care este lesne de înțeles sau de realizat; simplu. ◊ Muzică ușoară = gen muzical cult (vocal sau instrumental) larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspirațiile oamenilor. ◊ Loc. adv. (Pop.; substantivat) Cu ușorul = lesne, comod, fără pericol. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. 3. Lipsit de seriozitate, superficial; frivol. ◊ Moravuri ușoare = purtări, practici imorale. ♦ Fără importanță; neînsemnat. III. Adv. 1. Încet, domol, lin3; fără zgomot. 2. Cu ușurință, fără efort; lesne, comod. 3. Fără seriozitate; în mod superficial, ușuratic. ◊ Expr. A lua ușor sau a trece ușor peste un lucru = a nu acorda importanța cuvenită unui lucru. 4. Puțin. [Var.: (înv. și reg.) ușúre adj., adv.] – Din [mai] iușor (înv. „ușor2” < lat. levis + suf. -ușor).
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2.
USCIÓR s. m. v. ușor1.
UȘCIÓR s. m. v. ușor1.
UȘÓR1, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: usciór, ușciór s. m.] – Lat. osteolum.
UȘÓR2, -OÁRĂ, (I, II) ușori, -oare, adj., (III) adv. I. Adj. 1. Care are greutate mică, care cântărește puțin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă. ◊ Industrie ușoară = grup de ramuri industriale care produc bunuri de consum și articole tehnice necesare industriei, agriculturii, transporturilor etc. Categorie ușoară = categorie la box, lupte și haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 și 61 kg. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă. ♦ Care nu poartă sau nu conține greutăți. ◊ Expr. (A fi) cu inima ușoară = (a fi) vesel, voios. (Adverbial) (A fi) îmbrăcat ușor = (a fi) îmbrăcat cu haine subțiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puțin, putându-se deplasa cu repeziciune. 2. (Despre alimente) Care se digeră cu ușurință, care nu cade greu la stomac. 3. Iute, sprinten, vioi. ♦ Suplu, gingaș, fin. ♦ (Despre pas; p. ext. despre mers) Care abia atinge pământul; p. ext. fără zgomot. 4. (Despre urme, linii etc.) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă. 5. Mic, puțin, redus (ca volum, amploare, consistență, intensitate). ♦ (Despre somn) Din care te trezești cu ușurință la cea mai mică gălăgie; p. ext. liniștit, odihnitor. ♦ (Despre forme de relief) Domol, lin3, dulce. ♦ (Despre țesături; p. anal. despre aburi, ceață) Rar, subțire, fin. II. Adj. 1. Care este lesne de suportat, de îndurat; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligații materiale) care nu împovărează; mic. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; indulgent. ♦ (Despre viață, trai) Fără griji; comod, bun. ◊ (Reg.; substantivat; în expr.) Mai cu ușorul = mai bine, mai fără griji. 2. Care nu prezintă dificultăți, care este lesne de înțeles sau de realizat; simplu. ◊ Muzică ușoară = gen muzical cult (vocal sau instrumental) larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspirațiile oamenilor. ◊ Loc. adv. (Pop.; substantivat) Cu ușorul = lesne, comod, fără pericol. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. 3. Lipsit de seriozitate, superficial; frivol. ◊ Moravuri ușoare = purtări, practici imorale. ♦ Fără importanță; neînsemnat. III. Adv. 1. Încet, domol, lin3; fără zgomot. 2. Cu ușurință, fără efort; lesne, comod. 3. Fără seriozitate; în mod superficial, ușuratic. ◊ Expr. A lua ușor sau a trece ușor peste un lucru = a nu acorda importanța cuvenită unui lucru. 4. Puțin. [Var.: (înv. și reg.) ușúre adj., adv.] – Din [mai] iușor (înv. „ușor2” < lat. levis + suf. -ușor).
UȘÚRE adj., adv. v. ușor2.
USCIÓR s. m. v. ușor3.
UȘCHIÓR s. m. v. ușor3.
UȘCIÓR s. m. v. ușor3.
UȘÓR3, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stîlpi verticali de care se prind (direct sau prin intermediul unui toc) canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau (rar) ale ferestrei. Răzimîndu-se de ușorul ușii, își trase una după alta, repede, încălțămintele de împrumut. SADOVEANU, O. VII 149. Nu se mai cunoștea pe din afară nici ușă, nici ușori. CREANGĂ, P. 255. Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori. EMINESCU, O. I 93. – Variante: usciór (V. ROM. septembrie 1953, 181, CAMIL PETRESCU, O. II 470), ușciór (REBREANU, P. S. 162), uștiór (PAMFILE, I. C. 29), ușchiór (SLAVICI, N. II 177) s. m.
UȘÓR2, -OÁRĂ, ușori, -oare, adj. I. (În sens material, în opoziție cu greu) 1. Care are greutate mică, care cîntârește puțin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă. Foaie verde lemn ușor, De nimica nu mi-i dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. ◊ Benzină ușoară v. benzină. (Sport) Categorie ușoară = categorie a boxerilor care au greutatea corpului dela 57 la 61 kg. Industrie ușoară v. industrie.Expr. Fie-i țărîna ușoară = (formulă întrebuințată la înmormîntări sau, mai rar, cînd se pomenește despre un mort) odihnească-se în pace! aibă parte de deplina odihnă a morții! Soacră-mea – fie-i țărîna ușoară! – așa a făcut cu mine. CREANGĂ, P. 4. Așa m-au deprins Ștefan, ușoară țărna-i fie. ALECSANDRI, O. 220. ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică mică. ♦ (Despre mîncări, alimente) Care nu dă senzația de încărcare a stomacului; care nu cade greu; care se digeră ușor. 2. Care nu poartă sau nu conține greutăți; neîncărcat, neîmpovărat. Vorba ceea: fală goală, traistă ușoară. CREANGĂ, O. A. 215. ◊ Expr. (A fi) cu inima ușoară = (a fi) lipsit de supărări, de griji; a fi vesel, voios. Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. EMINESCU, O. I 87. (A fi) îmbrăcat ușor = (a fi) îmbrăcat cu haine subțiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puțin și se deplasează cu repeziciune. Călărimea la romîni trebuie să fi fost de două feluri: grea și ușoară. BĂLCESCU, O. I 25. ◊ (Ieșit din uz) Artilerie ușoară = artilerie care cuprinde piese de calibru mic, lesne deplasabile. 3. Iute, sprinten, vioi. Turturica fiind mai ușoară, ajunge mai înainte. CREANGĂ, P. 273. Adese văz pe cronicari a face deosebire între călărimea ce se bătea în linie și gonacii cu cai ușori care se întrebuințau spre... a lua în goană pe vrăjmași. BĂLCESCU, O. I 25. Cîndu-i zi de sărbătoare, Sînt ușoară foarte tare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. ◊ Expr. A fi ușor de cap (sau a avea cap ușor) = a pricepe cu ușurință, a fi ager la minte, isteț, deștept. El se vede c-o fost mai ușor de cap, o făcut ce-o făcut și-o scăpat într-un an. MIRONESCU, S. A. 136. A fi ușor la mînă (sau a avea mînă ușoară) v. mînă (l). (Popular, depreciativ) A fi ușor de gură = a fi vorbăreț, flecar. Și p-atunci bărbierii erau... ușori de gură. ISPIRESCU, U. 112. ◊ Fig. Ușoare la pîrjol, acoperișurile de stuf dintr-o dată izbucneau în lungi pălălăi spre cer. SADOVEANU, O. I 550. II. Care pare lipsit de greutate. 1. (În opoziție cu tare, puternic, intens) Mic, puțin, slab (ca volum, amploare, consistență, intensitate). Vîntul ușor le bătea fețele. DUMITRIU, N. 53. Mă izbește în obraz un curent puternic și picături ușoare de ploaie. SAHIA, N. 26. Al ei chip se zugrăvește plin și alb; cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri. EMINESCU, O. I 79. Un susur noptatic se înalță de pre fața pămîntului; din adierea vîntului... din mii de sunete ușoare și nedeslușite se naște ca o slabă suspinare ieșită din sînul obosit al naturei. ODOBESCU, S. III 17. ♦ (Despre somn) Din care te trezești cu ușurință; fig. liniștit, calm. ♦ (Despre reliefuri) Domol, lin, dulce. Iazul în vale își scînteia apele; o clopotniță a unui sat se arăta după o spinare ușoară de colnic, fulgerînd raze lungi în soare. SADOVEANU, O. VI 209. ♦ (Despre țesături; prin analogie, despre abur, pîclă etc.) Rar, subțire. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pîclă. SADOVEANU, O. I 369. Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică. ALECSANDRI, P. A. 124. ◊ (Adverbial) Si mă-mbrac în părul galben, ca în strai ușor țesut. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Poetic) Fin, gingaș, diafan. Cu cosiță gălbioară, Ea e naltă și ușoară. COȘBUC, P. I 95. Prin hainele-i argintoase îi transpar membrele ușoare. EMINESCU, N. 67. 2. (În opoziție cu adînc, apăsat; despre urme, linii) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă de către un corp cu mică greutate; puțin apăsat, puțin adîncit. La colțul gurii, [avea] cîteva cute ușoare, ca un mănunchi de raze. BASSARABESCU, S. N. 68. Iar împăratul, îndeseară, Zări o urmă ușoară De sprintenă fiară. TEODORESCU, P. P. 173. ♦ (Despre pas, p. ext. despre mers) Care abia atinge pămîntul; p. ext. fără zgomot. Și dreapta mi-e dragă... și mersul tău ușor ca de presură, și toată ființa ta. DELAVRANCEA, O. II 35. Ieși Zamfira... cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56. III. (În sens abstract) 1. Care e lesne de suportat, de dus, care nu reprezintă o greutate, o povară (prea mare); (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligații materiale) care nu apasă prea greu, care este puțin împovărător; mic. Îndatorirea romînilor către turci sta într-un ușor tribut de 3000 bani roșii. BĂLCESCU, O. II 13. (Ironic) Nici o boală nu-i ușoară Ca vara la umbrișoară; Nici o boală nu e grea Ca vara cu secerea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 426. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; blînd, indulgent. Legile lui fură și mai ușoare. GHICA, A. 681. ♦ (Despre viață, trai) Fără griji, comod, plăcut. Ah! Viața nu este ușoară. MACEDONSKI, O. I 37. 2. Care nu prezintă dificultăți, care nu cere efort; lesne de înțeles, de realizat; simplu. Problemă ușoară. ▭ Virtutea e ușoară Cînd ai ce-ți trebuiește. EMINESCU, O. I 60. ◊ Muzică ușoară = muzică distractivă. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cu ușorul = cu multă ușurință, lesne, fără pericol. Preuteasa însă, văzînd că au scăpat așa de cu ușorul... s-au și dus îndata-mare la morariu. SBIERA, P. 241. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. Acuma, cît mai ține omătul, drumurile-s ușoare. SADOVEANU, B. 107. 3. Lipsit de adîncime, de seriozitate (v. superficial); (despre oameni și despre manifestările lor) ușuratic, frivol. S-o vezi... Cum zîmbește tuturora cu gîndirea ei ușoară? EMINESCU, O. I 157. Dumitale îți e lesne a vorbi cu așa ușor ton. D-ta n-ai iubit, nici ai să iubești vreodată. NEGRUZZI, S. I 45. ◊ Expr. Moravuri ușoare = purtare imorală. ♦ Fără importanță, neînsemnat. Magda mai făcu și alte ușoare întrebări, apoi se întoarse la Orheieni. SADOVEANU, O. VII 139.
UȘÓR1 adv. 1. Încet, domol, lin. Bate ușor vîntul. STANCU, D. 19. Ziceți-i ușor, ca o adiere... cu foc, iubiților. SADOVEANU, O. I 402. ♦ (Pe lîngă verbe de mișcare) Fără zgomot, fără să apese pasul. Pășește ușor. 2. Cu ușurință, fără complicații, fără efort; lesne, comod, în voie. Toate acestea le știu și a fost ușor să le aflu. C. PETRESCU, C. V. 108. A murit ușor, ca un pui de găină. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 36. E sat dincolo – drum umblat Și dealul mic, ușor să-l sui. COȘBUC, P. I 232. Nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii ca în ziua de astăzi. CREANGĂ, O. A. 220. 3. Fără seriozitate, fără adîncime; superficial, ușuratic. Mai tîrziu va vide că, deși m-am purtat ușor, nu am făcut nimică de nevrednic. KOGĂLNICEANU, S. 139. ◊ Expr. A lua ușor un lucru (sau a trece ușor peste un lucru) = a nu da prea mare importanță unui lucru, a-l privi în mod superficial, a nu-l aprofunda. Hotărîse să treacă ușor pe deasupra faptelor. VORNIC, P. 181. A lua viața ușor = a nu-și face griji, necazuri. Cînta, juca și lua viața ușor. DUMITRIU, P. F. 57. 4. Puțin. A început să vorbească cu glasul ușor tremurat. REBREANU, R. I 234.
UȘTIÓR s. m. v. ușor3.
UȘÚRE, ușuri, adj. (Învechit și arhaizant) 1. Cu greutate mică, ușor; (poetic) gingaș, fin, delicat. Peste podul cel ușure, zîna Dochia frumoasă Trece împletindu-și părul. EMINESCU, O. IV 127. 2. (Despre mîncări) Care se digeră lesne; ușor. Și mănîncă mai mult bucate ușuri și ca de post, decît grase și unturoase. GORJAN, H. II 140. 3. Lipsit, scăpat de..., fără de... Pînă ce se va milostivi norocul tău de tine și îți va arăta altă mesărie mai ușure de necazuri. GORJAN, H. I 114. 4. Sprinten; ușor. (Adverbial) Sări ca o pisică de ușure peste prag. ISPIRESCU, L. 30. 5. Fără putere; slab, domol, lin. La zgomotul ușure de-aripi de vîntulețe... Răpit de fericire, într-un suspin să mor! BOLINTINEANU, O. 199. ◊ (Adverbial) Ridică ușure, cu două degete, brățara... și, înainte de a o cerceta, o trecu pe încheietura mîinii. C. PETRESCU, R. DR. 65. ♦ (Despre culori) Slab nuanțat, neaccentuat; spălăcit. Ochii lui aveau încă o ușure văpsea de alb-albastru. NEGRUZZI, S. I 58. 6. (Despre oameni și manifestările lor) Ușuratic, frivol. Se putea lesne bănui că mîine poate acest om ușure... se va căi. BĂLCESCU, O. II 190. – Formă gramaticală: f. pl. și ușure (C. PETRESCU, A. R. 45).
ușór2 s. m., pl. ușóri
ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre
ușór s. m., pl. ușóri
ușór adj. m., pl. ușóri; f. sg. ușoáră, pl. ușoáre
UȘÓR s. (CONSTR.) (înv. și reg.) stâlp, (reg.) rost. (~ la o ușă.)
UȘÓR adj. v. fluent.
UȘÓR adj., adv. 1. adj. v. subțire. 2. adj. v. lejer. 3. adj. v. rar. 4. adj. v. lin. 5. adj. blând, calm, domol, lin, liniștit, moderat, molcom, potolit. (Vânt ~; ploaie ~oară.) 6. adj. v. slab. 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunoștințe cât mai ~oare, pentru cei mici.) 8. adj. facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problemă ~oară la matematică.) 9. adv. v. comod. 10. adj. v. lesnicios. 11. adv. v. lesne. 12. adj. v. comod. 13. adj. v. benign. 14. adj. v. neimportant. 15. adv. blând, lin, (înv. și pop.) molcomiș. (Seara coboară ~.) 16. adj. v. frugal. 17. adv. puțin. (Cu glasul ~ tremurat.)
UȘÚRE adj. v. domol, lin, rar, subțire, transparent, ușor.
Ușor ≠ anevoie, anevoios, dificil, grav, greu
ușór (ușoáră), adj.1. Cu greutate mică. – 2. Iute, sprinten, vioi. – 3. Neînsemnat, nesemnificativ. – 4. Superficial, fără consistență. – 5. Inconstant, schimbător. – 6. Lasciv. – 7. Facil, factibil, lesne de făcut. – 8. (Adv.) În mod lejer, facil. – Var. ușure, înv. i(u)șor. Mr. li(c)șor, megl. licșor. Lat. lĕvis (Pascu, Beiträge, 12; Tiktin; REW 5004; Skok, ZRPh., LIV, 181). Der. nu este simplă. Se poate presupune un rezultat rom. *lieu (cf. it. lieve, prov. leu), cu suf. -șor. – Der. ușura, vb. (a face mai ușor; a scădea din greutate; a calma, a seda, a liniști); ușurătate, s. f. (lejeritate, nesocotință; facilitate), înv.; ușuratic (var. ușuratec), adj. (nesocotit, inconstant); ușurel, adj. (mai ușor; adv., încet, cu calm); ușurime, s. f. (ușurință, agilitate; nesocotință, inconstanță); ușurință, s. f. (înv., înviorare; facilitate, nesocotință).
UȘÓR3 ~i m. Fiecare dintre cei doi stâlpi, care sprijină ușa; parte laterală a tocului unei uși. /<lat. osteolum
UȘÓR2 ~oáră (~óri, ~oáre) 1) (în opoziție cu greu) Care are greutate mică, neînsemnată; care cântărește puțin. Valiză ~oară.Categorie ~oară categorie la box, lupte sau haltere care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 și 61 kg. Fie-i (sau să-i fie) țărâna ~oară (sau somnul ~) formulă rostită la înmormântarea sau pomenirea unui mort. 2) Care poate fi realizat fără eforturi fizice sau intelectuale deosebite. Problemă ~oară. 3) Care este lipsit de intensitate, de asprime, de acuitate, de tărie etc. Vânt ~. 4) Care este lipsit de masivitate. Construcție ~oară. 5) Care este lipsit de gravitate. Pedeapsă ~oară. 6) (despre țesuturi) Care este subțire și fin; aerian; vaporos; diafan. 7) Care vădește vioiciune, sprinteneală. Mers ~.A fi ~ de (sau la) cap a prinde îndată firul gândurilor; a înțelege repede. 8) (despre alimente și alimentație) Care este limitat cantitativ sau care are puține calorii. Cină ~oară. 9) Care este lipsit de adâncime. Urmă ~oară. 10) (despre somn) Care poate fi întrerupt de cel mai mic zgomot. ◊ Somn ~ urare adresată celui care pleacă la culcare. 11) Care vădește lipsă de seriozitate. Moravuri ~oare. 12) (despre unități militare) Care nu este înzestrat cu armament greu. Cavalerie ~oară. /<lat. levis
UȘÓR1 adv. 1) Fără intensitate. A lovi ~. 2) Cu vioiciune; vioi. A merge ~. 3) Fără efort. A răzbate ~.A scăpa ~ a se alege cu mici neplăceri; a ieși fără mari dificultăți dintr-o încurcătură. 4) În mod neserios; fără a acorda importanța cuvenită. A privi ~ lucrurile. 5) În măsură mică; un pic; puțin. A sufla ~. /<lat. levis
uscior m. stâlp de care e prinsă ușa: cu sgomot sare poarta din vechii ei usciori EM. [Lat. OSTIOLUM].
ușor a. și adv. 1. care nu trage mult în cumpănă, care nu apasă tare: sarcină ușoară; 2. puțin sensibil: o boare ușoară, haine ușoare; 3. sprinten: pas ușor, cavalerie ușoară; 4. lesne de mistuit: mâncări ușoare; 5. superficial: ideie ușoară; poezii ușoare, poezii scurte despre un subiect puțin important; 6. fig. nestatornic, frivol: ușor la minte; 7. care se poate face fără greutate: lucrare ușoară; 8. care nu trădează vr’o sforțare: stil curgător și ușor. [Vechiu-rom. iușor, diminutiv din iu = lat. LEVIS].
ușure a. și adv. V. ușor.
ușcĭór, V. ușor 1.
1) ușór (est) și ușcĭór (vest) m. (lat. ostiolum, pop. *ustiólum, dim. d. ostium, ustium, ușă; it. usciuolo, pv. ussol, pg. ixó). Laturile verticale ale cadruluĭ ușiĭ orĭ ferestreĭ: stătea rezemat de ușor. V. prag și toc 1.
ușúr și ușór n., pl. urĭ (turc. üșür, pop. öșür, dejmă, d. ar. ’üšr, al zecelea). Vechĭ. Dejma pe care o dădeaŭ Tătariĭ p. producțiunile pămîntuluĭ lor din Moldova (Basarabia). Azĭ. Mold. (ușur). Uĭum. V. alîm.
ușúre, V. ușor.
OR s. (CONSTR.) (înv. și reg.) stîlp, (reg.) rost. (~ la o ușă.)
or adj. v. FLUENT.
OR adj., adv. 1. adj. subțire, (înv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 2. adj. comod, lejer. (Poartă un capod ~.) 3. adj. rar, subțire, transparent, (înv.) ușure. (O ceață ~.) 4. adj. domol, lin, (înv.) ușure, (fig.) blînd, dulce, molatic. (O pantă ~.) 5. adj. blînd, calm, domol, lin, liniștit, moderat, molcom, potolit. (Vînt ~; ploaie ~.) 6. adj. mic, slab. (O ~ furtună de praf.) 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunoștințe cît mai ~ pentru cei mici.) 8. adj. facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problemă ~ la matematică.) 9. adv. comod, facil, lesne. (Rezolvă ~ problema.) 10. adj. comod, facil, lesnicios. (O cale de rezolvare ~.) 11. adv. comod, îndemînă, lesne. (Îi e mai ~ să spună că...) 12. adj. comod, liniștit, tihnit. (O viață ~.) 13. adj. (MED.) benign, curabil, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.) 14. adj. mic, neimportant, neînsemnat. (O greșeală ~ de ortografie.) 15. adv. blînd, lin, (înv. și pop.) molcomiș. (Seara coboară ~.) 16. adv. puțin. (Cu glasul ~ tremurat.)
ure adj. v. DOMOL. LIN. RAR. SUBȚIRE. TRANSPARENT. UȘOR.
ușór, ușori, s.m. – (reg.) Stâlp vertical de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu, 1990: 65; Rogoz). – Lat. osteolum „portiță” (Scriban, DEX, MDA).
ușór, -i, s.m. – Stâlpi verticali de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu 1990: 65; Rogoz). – Lat. ostiolum „portiță” (cf. Cipariu, Pușcariu, DEX).

ușor dex

Intrare: ușor (adj.)
ușor 1 adj. adjectiv
ușure 1 adj. adjectiv
Intrare: ușor (adv.)
ușor 3 adv.
ușure 2 adv.
Intrare: ușor (stâlp)
uștior substantiv masculin
ușcior substantiv masculin
uscior adjectiv masculin
ușchior substantiv masculin
ușor 2 s.m. substantiv masculin