Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru ușier

UȘIÉR, ușieri, s. m. Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier).
UȘIÉR, ușieri, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier).
UȘIÉR, ușieri, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu la unele birouri sau instituții publice (instanțe judecătorești, ministere etc.); aprod. De la ușier pînă la prezident, cu toții îi surîdeau în mod amical. La TDRG.
ușiér (om de serviciu) (-și-er) s. m., pl. ușiéri
ușiér s. m. (sil. -și-er), pl. ușiéri
UȘIÉR s. (înv.) aprod. (~ al unei instituții.)
UȘIÉR ~i m. Om de serviciu la ușa unei instituții; persoană care supraveghează intrarea într-un local public. [Sil. -și-er] /ușă + suf. ~ier
ușier m. 1. cel ce stă în anticamera suveranilor, miniștrilor, etc. spre a introduce persoanele ce primesc; 2. cel însărcinat a face serviciul ședințelor în unele adunări.
ușér m. (d. ușă). Vechĭ. Un boĭer moldovenesc care avea grija să introducă la domn pe oaspețiĭ Turcĭ maĭ însemnațĭ. Azĭ. Ușier (după fr. huissier). Aprod care stă la ușa unuĭ mare funcționar. Servitor care face serviciŭ la cameră și la senat în timpul ședințelor ș. a. V. portar, dorobanț, pedel, planton.
UȘIER s. (înv.) aprod. (~ al unei instituții.)
ușiér, ușieri s. m. (Înv.) Ostiar. – Din ușă + suf. -ar.

ușier definitie

ușier dex

Intrare: ușier
ușier substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: u-și-er