USCIOÁRĂ s. f. v. ușcioară.

UȘCIOÁRĂ, ușcioare, s. f. (Rar) Ușiță. [Var.: uscioáră s. f.] – Ușiță + suf. -ioară.

USCIOÁRĂ s. f. v. ușcioară.

UȘCIOÁRĂ, ușcioare, s. f. (Rar) Ușiță. [Var.: uscioáră s. f.] – Ușiță + suf. -ioară.

USCIOÁRĂ s. f. v. ușcioară.

UȘCIOÁRĂ, ușcioare, s. f. Ușiță. Știa la el cheia de la ușcioara altarului. GALACTION, O. I 185. În ascunzătoarea ce este în colț la dreapta... este o ușcioară. ISPIRESCU, L. 143. Ușcioara tăinuită se deschide. NEGRUZZI, S. III 492. – Variantă: uscioáră (COȘBUC, P. I 98) s. f.

ușcioáră (rar) s. f., g.-d. art. ușcioárei; pl. ușcioáre

ușcioáră s. f., g.-d. art. ușcioárei; pl. ușcioáre