ușchire definitie

2 intrări

7 definiții pentru ușchire

UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
UȘCHÍRE, ușchiri, s. f. Acțiunea de a se ușchi. – V. ușchi.
UȘCHÍ, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.
UȘCHÍRE, ușchiri, s. f. Acțiunea de a se ușchi. – V. ușchi.
ușchí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ușchésc, imperf. 3 sg. ușcheá; conj. prez. 3 sg. și pl. ușcheáscă
ușchí (-chésc, -ít), vb. refl. – (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc, a ieși brusc. Țig. ušt- „a se ridica”, imperativ ušti (Vasiliu, GS, VII, 129; Graur 194; Graur, BL, IV, 199; Juilland 178), cf. tc. ușt „afară”. Legătura cu sl. ušidŭ „fugar”, rus. uškam „iepure” nu este clară (cf. Vasmer, III, 98). – Der. ușchială, s. f. (Arg., fugă).
ușchi, ușchesc I. v. t. a fura. II. v. r. 1. a înnebuni, a se sminti. 2. a se retrage în grabă; a pleca precipitat, a fugi. 3. a pleca în străinătate cu intenția de a nu se mai întoarce în țară.

ușchire dex

Intrare: ușchi
ușchi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: ușchire
ușchire substantiv feminin