ușarnic definitie

7 definiții pentru ușarnic

UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic.
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic.
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -e, s. m. și f. (Popular) Termen disprețuitor pentru o persoană care umblă prea mult pe la casele altora, care colindă pe la alții. La noi s-aduna zilnic un guraliv sobor: cocoșnețe de mahala, ușarnice... preotese, moașe. M. I. CARAGIALE, C. 75. (Cu pronunțare regională) Șezi lipcă unde te duci și scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale, ușernic ce ești! CREANGĂ, A. 46.
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice
ușárnic s. m., adj. m., pl. ușárnici; f. sg. ușárnică, g.-d. art. ușárnicei, pl. ușárnice
UȘÁRNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care nu se ține de casă; care umblă pe la case străine. /ușă + suf. ~arnic
ușárnic, -ă adj. (d. ușă. Cp. cu ulițarnic). Care umblă pe la ușile altora, haĭmana, vagabond, soĭ răŭ. – În est pop. ușărnic.

ușarnic dex

Intrare: ușarnic (s.m.)
ușarnic 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul
Intrare: ușarnic (adj.)
ușarnic 1 adj. adjectiv