ușar definitie

2 intrări

14 definiții pentru ușar

UȘÁR, ușari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Dregător însărcinat cu paza porții domnești, cu primirea solilor și introducerea lor la domn. [Var.: ușér s. m.]
UȘÉR s. m. v. ușar.Ușă + suf. -ar.
UȘÁR s. m. v. ușer.
UȘÉR, ușeri, s. m. (În evul mediu) Dregător de curte în Moldova, care avea sarcina de a primi solii și de a-i introduce la domn; funcție ocupată de acest dregător. [Var.: ușár s. m.] – Ușă + suf. -er.
UȘÉR, ușeri, s. m. (Învechit) Dregător în Moldova, avînd sarcina de a primi solii și de a-i introduce la domnul țării. V. portar. Ușerul Amiras înainte de domnia lui Grigore Matei Ghica... nu se cunoștea. IORGA, L. I 468.
!ușár (dregător) s. m., pl. ușári
ușér (ist.) s. m., pl. ușéri
UȘÁR s. v. portar.
UȘÁR s. (IST.) portar. (~ul era însărcinat cu paza curții domnești.)
ușár m. Cor. Ușer.
ușér m. (d. ușă). Vechĭ. Un boĭer moldovenesc care avea grija să introducă la domn pe oaspețiĭ Turcĭ maĭ însemnațĭ. Azĭ. Ușier (după fr. huissier). Aprod care stă la ușa unuĭ mare funcționar. Servitor care face serviciŭ la cameră și la senat în timpul ședințelor ș. a. V. portar, dorobanț, pedel, planton.
ar s. v. PORTAR.
AR s. (IST.) portar. (~ era însărcinat cu paza curții domnești.)
UȘAR < subst. ușier. 1. Ușar (LU); -iu (C Ștef). 2. Ușerel, Ursu mold. 1593 (Sd XI 271).

ușar dex

Intrare: Ușar
Ușar
Intrare: ușer
ușar admite vocativul substantiv masculin
ușer substantiv masculin admite vocativul