Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru u

U1, u, s. m. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) u-uri]
U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclama╚Ťie care exprim─â surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (├Änso╚Ťit de ÔÇ×iuÔÇŁ) Strig─ât (de voie bun─â) care ├«nso╚Ťe╚Öte chiuiturile. 3. Cuv├ónt care imit─â urletul unor animale (mai ales al lupului). ÔÇô Onomatopee.
UR├üNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu propriet─â╚Ťi radioactive, folosit ├«n pilele atomice. ÔÇô Din fr. uranium.
U1 s. m. invar. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă2 (8), rotunjită (2), din seria posterioară).
U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclama╚Ťie care exprim─â surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (├Änso╚Ťit de ÔÇ×iuÔÇŁ) Strig─ât (de voie bun─â) care ├«nso╚Ťe╚Öte chiuiturile. 3. Cuv├ónt care imit─â urletul unor animale (mai ales al lupului). ÔÇô Onomatopee.
UR├üNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu propriet─â╚Ťi radioactive, folosit ├«n pilele atomice. ÔÇô Din fr. uranium.
U1 s. m. invar. A douăzeci și patra literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală labială posterioară închisă.
U2 interj. (Adesea prelungit sau ├«nso╚Ťit de alte sunete) 1. Exclama╚Ťie demonstrativ─â de avertizare. U! Cine-i mai mare-n sat? PANN, P. V. I 95. U! iaca lupul, ╚Ťine-te, m─âi, ╚Ťine-te. ╚ÜICHINDEAL, F. 46. 2. Exclama╚Ťie care exprim─â surpriza, regretul sau indignarea. Sobarul, dup─â ce se mai dezme╚Ťi, izbucni cu str─â╚Önicie: U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. 3. (├Änso╚Ťit de obicei de ┬źiu┬╗) Strig─ât de bucurie care ├«nso╚Ťe╚Öte chiuiturile. U, iu, iu, n─âna╚Ö─â-mare, Ia ╚Öi sufl─â-n lum├«nare, Doar a arde ╚Öi mai tare. MARIAN, NA. 267. U, iu, iu ╚Öi na, na, na... Ie╚Öi afar─â, soacr─â-mare, C─â-╚Ťi aduc piept─ân─âtoare. id. NU. 630. 4. Cuv├«nt care red─â urletul unor animale (mai ales al lupului). Lupul fl─âm├«nd le╚Öinat... U! M─â-ntreab─â prin urlat. PANN, P. V. I 95.
UR├üNIU s. n. Metal alb, dur, cu propriet─â╚Ťi radioactive; se g─âse╚Öte ├«n natur─â ca oxid ├«n pehblend─â. Reac╚Ťiunea ├«n lan╚Ť pe care fizica nuclear─â a reu╚Öit s-o produc─â ╚Öi s-o controleze ├«nl─âuntrul atomului de uraniu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/2. Uraniul produce radium prin intermediul altor produse. MARINESCU, P. A. 35.
U1 s. m. invar. A douăzeci și patra[1] literă a alfabetului și sunetul corespunzător.[1]
U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclama╚Ťie demonstrativ─â de avertizare. U! iaca lupul (╚ÜICHINDEAL). 2. Exclama╚Ťie care exprim─â surpriza, indignarea sau regretul. 3. (├Änso╚Ťit de ÔÇ×iuÔÇŁ) Strig─ât de bucurie care ├«nso╚Ťe╚Öte chiuiturile. 4. Cuv├ónt care imit─â urletul unor animale (mai ales al lupului).
u1 (liter─â) s. m. / s. n., pl. u / ├║-uri
u2 (sunet) s. m., pl. u
u3 / uu interj.
urániu [niu pron. niu] s. n., art. urániul; simb. U
uu v. u3
U, u s. m. invar.
urániu s. n. [-niu pron. -niu], art. urániul; simb. U
UR├üNIU s.n. Metal alb, dur, cu propriet─â╚Ťi radioactive. [Pron. -niu. / < fr. uranium].
URÁNIU s. n. metal radioactiv alb-cenușiu, dur, din grupa actinidelor, combustibil în centralele nucleare. (< fr. uranium)
u interj. ÔÇô Strig─ât care exprim─â bucuria, teama, suferin╚Ťa sau simpla inten╚Ťie de a chema pe cineva. ÔÇô Var. iu, iui(iu). Crea╚Ťie expresiv─â, cf. Tiktin; Carstensen 32-3. Cf. ua, interj. ├«nv. sec. XVII, pare cultism din gr. ╬┐¤Ź╬▒ (Tiktin). ÔÇô Der. ui, vb. (a hurui, a urla), cf. hui, vui; uet, s. n. (zb├«rn├«it, huruit), cf. vuet; u(i)e, s. f. (ciuhurez, Falco buteo).
U interj. 1) (se folosește prelungit pentru a exprima mirare, surpriză, indignare, regret, spaimă etc.). 2) (se folosește prelung pentru a reproduce urletul unor animale, mai ales al lupului, șuieratul trenului etc.). /Onomat.
UR├üNIU n. Metal alb-argintiu, radioactiv, folosit, mai ales, la ob╚Ťinerea energiei nucleare. /<fr. uranium
U m. a 21-a liter─â a alfabetului.
u m. A do┼ş─â-zec─ş ╚Öi una liter─â a alfabetulu─ş latin ╚Öi ultima dintre vocale. ├Än limba latin─â el era reprezentat pin v, care se pronun╚Ťa totdeauna u (vinum se pronun╚Ťa ┼şinum). C├«nd e scurt, Ruteni─ş ╚Öi Poloni─ş ├«l confund─â cu v ╚Öi zic luvat ├«ld. luat (lu┼şat).
*ur├íni┼ş n. (d. uran). Chim. Un corp simplu metalic care se scoate din uran.
u, art. neh. ÔÇô Un: ÔÇ×Rostogol ├«nt-u ocol, / Curtea alb─â-nt-u piciorÔÇŁ (Papahagi, 1925: 302). ÔÇô Cf. un (< lat. unus, ╚ś─âineanu, Scriban, Pu╚Öcariu, DEX).
U s. m. invar. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, posterioară). 2. Simbol chimic pentru uraniu.
UR├üNIU (n. pr. Uranus) s. n. Element radioactiv (U; nr. at. 92, m. at. 238,03), metal alb-argintiu. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â, mai ales ├«n pleblend─â. U. natural este un amestec de trei izotopi, cu masa atomic─â 238, 235 ╚Öi 234. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ca material fisionabil ├«n reactoarele nucleare, la fabricarea bombei atomice, ├«n pilele atomice pentru ob╚Ťinerea elementelor transuranice, precum ╚Öi la dat─âri ├«n arheologie. A fost descoperit de chimistul german M.H. Klaproth ├«n 1789. Radioactivitatea u. a fost descoperit─â ├«n 1896 de c─âtre fizicianul francez H.A. Becquerel, iar prima reac╚Ťie de fisiune nuclear─â a avut loc ├«n 1938.

U dex online | sinonim

U definitie

Intrare: u (interj.)
uu interjec╚Ťie
u 2 interj. interjec╚Ťie
Intrare: u (liter─â)
u 1 s.m.n. substantiv neutru substantiv masculin invariabil
Intrare: uraniu
u 1 s.m.n. substantiv neutru substantiv masculin invariabil
uraniu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -n─şu