TĂTĂRÍȚĂ, tătărițe, s. f. (Rar) Tătăroaică. – Tătar + suf. -iță.

TĂTĂRÍȚĂ, tătărițe, s. f. (Rar) Tătăroaică. – Tătar + suf. -iță.

TĂTĂRÍȚĂ, tătărițe, s. f. Tătăroaică. Iată... tătărițele Că la hanul năvălesc. ALECSANDRI, P. P. 78. ◊ Fig. Tătărița fierbe pere, Tătăroi vine și cere, Tătărița nu se-ndură, Tătăroi vine și fură (Cloșca și motanul). GOROVEI, C. 91.

tătăríță (rar) s. f., g.-d. art. tătăríței; pl. tătăríțe

tătăríță s. f., g.-d. art. tătăríței; pl. tătăríțe

TĂTĂRÍȚĂ s. v. tătarcă, tătăroaică.

tătăriță s. v. TĂTARCĂ. TĂTĂROAICĂ.