Definiția cu ID-ul 54064:
TĂRBĂCÍ, tărbăcesc,
vb. IV.
Tranz. 1. (
Fam.) A bate tare pe cineva, a snopi în bătaie. ♦
Fig. A ocărî; a-și bate joc de cineva.
2. (
Reg.) A frământa noroiul în timpul mersului. ♦
Refl. A se murdări (cu noroi). –
Cf. tăbăci. Tărbăcit dex online | sinonim
Tărbăcit definitie