Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru tălâmb

TĂLẤMB, -Ă, tălâmbi, -e, adj. (Reg.; despre oameni) Neîndemânatic; tembel. – Et. nec.
TĂLẤMB, -Ă, tălâmbi, -e, adj. (Reg.; despre oameni) Neîndemânatic; tembel. – Et. nec.
tălâmb adj. m., pl. tălâmbi; f. sg. tălâmbă, pl. tălâmbe
TĂLÂMB adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
tălâmb a. Munt. tembel: ursul e tălâmb. [Origină necunoscută].
tălî́mb, -ă adj. Sud. Tembel, greoĭ.
tălîmb adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB, NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.
tălâmb, -ă, tălâmbi, -e adj. (reg.d. oameni) neîndemânatic; tembel

Tălâmb dex online | sinonim

Tălâmb definitie

Intrare: tălâmb
tălâmb adjectiv