TĂLMĂCITÓR, -OÁRE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. – Tălmăci + suf. -tor.

TĂLMĂCITÓR, -OÁRE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. – Tălmăci + suf. -tor.

TĂLMĂCITÓR, -OÁRE, tălmăcitori, -oare, s. m. și f. 1. Traducător, tălmaci. Unii, deși numai tălmăcitori a ideilor și a scrierilor străine, și-au pus încale silința a le traduce într-o limbă limpede și înțeleasă. RUSSO, O. 82. 2. Tîlcuitor, interpret. Un tălmăcitor de gînduri omenești ar fi putui ceti întreaga istorie a unui suflet dezgustat. HOGAȘ, M. N. 100.

tălmăcitoáre s. f., g.-d. art. tălmăcitoárei; pl. tălmăcitoáre

tălmăcitór s. m., pl. tălmăcitóri

tălmăcitoáre s. f., g.-d. art. tălmăcitoárei; pl. tălmăcitoáre

tălmăcitór s. m., pl. tălmăcitóri

TĂLMĂCITÓR s. 1. v. traducător. 2. v. comentator.

TĂLMĂCITÓR ~i m. v. TĂLMACI /a tălmăci + suf. ~tor

TĂLMĂCITOR s. 1. traducător, (înv.) tîlcuitor. (Cine este ~ romanului?) 2. comentator, interpret, tîlcuitor. (~ al unui text beletristic.)