TÂRÂTÚRĂ, târâturi, s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. – Târî + suf. -tură.

TÂRÂTÚRĂ, târâturi, s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. – Târî + suf. -tură.

TÎRÎTÚRĂ, tîrîturi, s. f. Om de nimic, ființă josnică; femeie de moravuri ușoare. Tîrîtura aia de Safta. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 295.

târâtúră s. f., g.-d. art. târâtúrii; pl. târâtúri

târâtúră s. f., g.-d. art. târâtúrii; pl. târâtúri

TÂRÂTÚRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

TÂRÂTÚRĂ ~i f. fam. 1) Om de nimic; târâie-brâu. 2) Femeie desfrânată; târfă; prostituată. /a târî+ suf. ~tură

târîtură f. ființă tărîtoare, femeie josnică.

tîrîtúră f., pl. ĭ. Femeĭe fără demnitate, fleoarță (care „se tîrăște”, adică „se înjosește”).

tîrîtură s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.