14 definiții pentru tâlcuitor
TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare,
s. m. și
f. (
Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [
Pr.: -cu-i-] –
Tâlcui +
suf. -tor.
TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare,
s. m. și
f. (
Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [
Pr.: -cu-i-] –
Tâlcui +
suf. -tor.
TÎLCUITÓR, -OÁRE, tîlcuitori, -oare,
s. m. și
f. Persoană care explică, comentează sau interpretează tîlcul unor fapte, vorbe, scrieri etc.; tălmaci. Sarcina lor întîi era a fi consilieri ai împăratului, pe urmă tîlcuitorii cei mai întîi ai tot dreptului. BĂLCESCU, O. II 44.
tâlcuitoáre (
pop.) (-cu-i-)
s. f.,
g.-d. art. tâlcuitoárei;
pl. tâlcuitoáre
tâlcuitór (
pop.) (-cu-i-)
s. m.,
pl. tâlcuitóri
tâlcuitoáre s. f., g.-d. art. tâlcuitoárei; pl. tâlcuitoáre tâlcuitór s. m., pl. tâlcuitóri TÂLCUITÓR s. v. comentator. TÂLCUITÓR s. v. interpret, tălmăcitor, traducător. TÂLCUITÓR ~i m. înv. Persoană care tâlcuia sau tălmăcea ceva; tălmaci; interpret. [Sil. -cu-i-] /a tâlcui + suf. ~tor tâlcuitor m. tălmăcitor: tâlcuitor de vise.
tîlcuitór, -oáre s. Vechĭ. Care tîlcuĭește, interpret: tîlcuitor de visurĭ.
TÎLCUITOR s. comentator, interpret, tălmăcitor. (~ al unui text beletristic.) tîlcuitor s. v. INTERPRET. TĂLMĂCITOR. TRADUCĂTOR. Tâlcuitor dex online | sinonim
Tâlcuitor definitie
Intrare: tâlcuitor
tâlcuitor substantiv masculin