TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.

TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.

TÎLCUITÓR, -OÁRE, tîlcuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care explică, comentează sau interpretează tîlcul unor fapte, vorbe, scrieri etc.; tălmaci. Sarcina lor întîi era a fi consilieri ai împăratului, pe urmă tîlcuitorii cei mai întîi ai tot dreptului. BĂLCESCU, O. II 44.

tâlcuitoáre (pop.) (-cu-i-) s. f., g.-d. art. tâlcuitoárei; pl. tâlcuitoáre

tâlcuitór (pop.) (-cu-i-) s. m., pl. tâlcuitóri

tâlcuitoáre s. f., g.-d. art. tâlcuitoárei; pl. tâlcuitoáre

tâlcuitór s. m., pl. tâlcuitóri

TÂLCUITÓR s. v. comentator.

TÂLCUITÓR s. v. interpret, tălmăcitor, traducător.

TÂLCUITÓR ~i m. înv. Persoană care tâlcuia sau tălmăcea ceva; tălmaci; interpret. [Sil. -cu-i-] /a tâlcui + suf. ~tor

tâlcuitor m. tălmăcitor: tâlcuitor de vise.

tîlcuitór, -oáre s. Vechĭ. Care tîlcuĭește, interpret: tîlcuitor de visurĭ.

TÎLCUITOR s. comentator, interpret, tălmăcitor. (~ al unui text beletristic.)

tîlcuitor s. v. INTERPRET. TĂLMĂCITOR. TRADUCĂTOR.