tutungiu definitie

12 definiții pentru tutungiu

TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care vinde într-o tutungerie. – Din tc. tütüncü.
TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care vinde într-o tutungerie. – Din tc. tütüncü.
TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care ține în concesie o tutungerie sau care vinde într-o tutungerie. ◊ Compus: (turcism învechit) tutungi-bașa = slujbaș însărcinat cu supravegherea cultivării și vînzării tutunului. Orînduitul mumbașir tutungi-bașa al măriei-sale au adus pe acești mai jos înaintea mea. La TDRG. – Variantă: (în compuse) tutungí s. m.
TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care ține o tutungerie sau care vinde țigări, tutun etc. – Tc. tütüncü.
tutungíu s. m., art. tutungíul; pl. tutungíi, art. tutungíii (-gi-ii)
tutungíu s. m., art. tutungíul; pl. tutungíi, art. tutungíii
TUTUNGÍU s. debitant, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.
TUTUNGÍU ~i m. 1) rar Vânzător într-o tutungerie. 2) înv. Proprietar al unei tutungerii. /<turc. tütüncü
tutungiu m. vânzător de tutun. [Turc. TÜTÜNDJI].
tutungíŭ m. (turc. tütüncü). Vînzător de tutun. Fumător: mare tutungiŭ maĭ eștĭ! – Fem. -gĭoaĭcă.
TUTUNGIOAICĂ s. debitantă, tutungereasă.
TUTUNGIU s. debitant, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.

tutungiu dex

Intrare: tutungiu
tutungiu substantiv masculin