Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru tutungerie

TUTUNGERÍE, tutungerii, s. f. Mic magazin în care se vând țigări, chibrituri, ziare etc.; debit, tutunărie (2). – Tutungiu + suf. -ărie.
TUTUNGERÍE, tutungerii, s. f. Mic magazin în care se vând țigări, chibrituri, ziare etc.; debit, tutunărie (2). – Tutungiu + suf. -ărie.
TUTUNGERÍE, tutungerii, s. f. Prăvălie în care se vînd țigări, tutun și chibrituri (de obicei și ziare, reviste, uneori și obiecte mărunte de librărie); debit. Bică se gîndea acum la o tutungerie. PAS, Z. I 168. Un șir de magazii:... o tutungerie, o cizmărie, o croitorie. GHICA, la TDRG.
tutungeríe s. f., art. tutungería, g.-d. art. tutungeríei; pl. tutungeríi, art. tutungeríile
tutungeríe s. f., art. tutungería, g.-d. art. tutungeríei; pl. tutungeríi, art. tutungeríile
TUTUNGERÍE s. debit, regie, (înv.) tutunărie, (înv., prin Mold. și Transilv.) trafic.
TUTUNGERÍE ~i f. 1) Gheretă sau chioșc în care se vând produse de tutun și articole pentru fumători. 2) Întreprindere pentru prelucrarea tutunului. 3) rar Cultivare a tutunului. [G.-D. tutungeriei] /tutungiu + suf. ~ărie
tutungerie f. locul unde se vinde tutun.
tutungeríe f. (d. tutungiŭ). Debit de tutun.
TUTUNGERIE s. debit, regie, (înv.) tutunărie, (înv., prin Mold. și Transilv.) trafic.

tutungerie definitie

tutungerie dex

Intrare: tutungerie
tutungerie substantiv feminin