Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru tutun─ârit

TUTUN─éR├ŹT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); ├«ndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2. Dare pl─âtit─â ├«n trecut domniei de c─âtre cei care cultivau tutun. ÔÇô Tutun + suf. -─ârit.
TUTUN─éR├ŹT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); ├«ndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2. Dare pl─âtit─â ├«n trecut domniei de c─âtre cei care cultivau tutun. ÔÇô Tutun + suf. -─ârit.
TUTUN─éR├ŹT s. n. (├Änvechit) Faptul de a cultiva tutun; ├«ndeletnicirea cultivatorului de tutun. Luau ├«n ├«ntreit─â zeciuial─â pentru oierit, ierb─ârit, tutun─ârit ╚Öi vin─ârit. FILIMON, la TDRG. ÔÖŽ Impozit pe tutun. Mai este ╚Öi altul asemenea condei n─âp─âstuitor norodului... v├«nzarea dijm─âritului, oieritului... tutun─âritului. GOLESCU, ├Ä. 92.
tutun─âr├şt (rar) s. n.
tutun─âr├şt s. n.
tutun─ârit n. od. dare de fiecare pogon de tutun.
tutun─âr├şt n., pl. ur─ş (d. tutun). Vech─ş. Bir pe pogonu de tutun (c├«te 4 le─ş vech─ş).

Tutun─ârit dex online | sinonim

Tutun─ârit definitie

Intrare: tutun─ârit
tutun─ârit substantiv neutru