TUTUNĂRÍE, tutunării, s. f. 1. Plantație de tutun (1). 2. (Înv.) Tutungerie. – Tutun + suf. -ărie.

TUTUNĂRÍE, tutunării, s. f. 1. Plantație de tutun (1). 2. (Înv.) Tutungerie. – Tutun + suf. -ărie.

TUTUNĂRÍE, tutunării, s. f. 1. Plantație de tutun. 2. (Învechit) Tutungerie.

tutunăríe s. f., art. tutunăría, g.-d. art. tutunăríei; pl. tutunăríi, art. tutunăríile

tutunăríe s. f., art. tutunăría, g.-d. art. tutunăríei; pl. tutunăríi, art. tutunăríile

TUTUNĂRÍE s. v. debit, regie, tutungerie.

TUTUNĂRÍE ~i f. Teren cultivat cu tutun; plantație de tutun. /tutunar + suf. ~ie

tutunărie s. v. DEBIT. REGIE. TUTUNGERIE.