tutelat definitie

2 intrări

12 definiții pentru tutelat

TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.
TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.
TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea în grijă; a ocroti, a patrona. Se impune ca Filarmonicile de stat să dispună de o formație corală pe care s-o tuteleze. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/5.
TUTELÁT, -Ă, tutelați, -te, adj. Care se află sub tutelă. (Substantivat) Fiindcă tutelatul de pînă mai ieri nu făcuse nici o obiecție asupra gestiunilor trecute... moș Costache se socoti proprietarul de drept și de fapt al cuielor, grinzilor și cărămizilor. CĂLINESCU, E. O. II 228.
tutelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tuteleáză
tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. și pl. tuteleáză
TUTELÁ vb. v. patrona.
TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].
TUTELÁT, -Ă adj. (Jur.) Aflat sub tutelă. [< tutela].
TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)
A TUTELÁ ~éz tranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă
TUTELA vb. a patrona, a sprijini, a susține. (Cine ~ această acțiune?)

tutelat dex

Intrare: tutelat
tutelat
Intrare: tutela
tutela verb grupa I conjugarea a II-a