Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru tutelare

TUTEL├ü, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva ├«n grij─â; a proteja, a ocroti; a patrona. ÔÇô Din tutel─â.
TUTEL├üR, -─é, tutelari, -e, adj. Privitor la tutel─â, care apar╚Ťine unei tutele, care constituie o tutel─â; care ocrote╚Öte, protejeaz─â. ÔÖŽ Care are ├«n subordine o institu╚Ťie, o organiza╚Ťie (exercit├ónd atribu╚Ťii de coordonare, de control etc.). ÔÇô Din fr. tut├ęlaire, lat. tutelaris.
TUTEL├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a tutela ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. tutela.
TUTEL├ü, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva ├«n grij─â; a proteja, a ocroti; a patrona. ÔÇô Din tutel─â.
TUTEL├üR, -─é, tutelari, -e, adj. Privitor la tutel─â, care apar╚Ťine unei tutele, care constituie o tutel─â; care ocrote╚Öte, protejeaz─â. ÔÖŽ Care are ├«n subordine o institu╚Ťie, organiza╚Ťie (exercit├ónd atribu╚Ťii de coordonare, de control etc.). ÔÇô Din fr. tut├ęlaire, lat. tutelaris.
TUTEL├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a tutela ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. tutela.
TUTEL├ü, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ├«n grij─â; a ocroti, a patrona. Se impune ca Filarmonicile de stat s─â dispun─â de o forma╚Ťie coral─â pe care s-o tuteleze. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/5.
TUTEL├üR, -─é, tutelari, -e, adj. Care se refer─â la tutel─â; p. ext. care ocrote╚Öte, protejeaz─â. ├Än crea╚Ťiunea lui Co╚Öbuc doina apare ca un ├«nger tutelar, care petrece pe rom├«n ├«n toate manifest─ârile importante. GHEREA, ST. CR. III 346. La revedere, scump ├«nger tutelar! Un stol de vise de-aur asupra-╚Ťi s─â coboare. MACEDONSKI, O. II 124.
tutelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tuteleáză
tutelár adj. m., pl. tutelári; f. tuteláră, pl. tuteláre
tutel├í vb., ind. prez. 1 sg. tutel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. tutele├íz─â
tutelár adj. m., pl. tutelári; f. sg. tuteláră, pl. tuteláre
tuteláre s. f., g.-d. art. tutelării
TUTELÁ vb. v. patrona.
TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].
TUTEL├üR, -─é adj. Care se refer─â la tutel─â; (p. ext.) ocrotitor, protector. ÔÖŽ Organ tutelar = organ al administra╚Ťiei de stat sau al organiza╚Ťiilor ob╚Öte╚Öti av├ónd ├«n subordine organiza╚Ťii fa╚Ť─â de care exercit─â atribu╚Ťii de organizare, coordonare ╚Öi control; autoritate tutelar─â = organ de protec╚Ťie a persoanelor lipsite de capacitate de exerci╚Ťiu ori a intereselor celor ce nu se pot ap─âra singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].
TUTEL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a tutela ╚Öi rezultatul ei; ╚Ťinerea sub tutel─â. [< tutela].
TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)
TUTEL├üR, -─é adj. care se refer─â la tutel─â; (p. ext.) ocrotitor, protector. ÔÖŽ organ ~ = organ al administra╚Ťiei de stat sau al unei organiza╚Ťii ob╚Öte╚Öti av├ónd ├«n subordine o institu╚Ťie sau o organiza╚Ťie; autoritate ~─â = organ de protec╚Ťie a persoanelor lipsite de capacitatea de exerci╚Ťiu ori a intereselor celor ce nu se pot ap─âra singuri. (< fr. tut├ęlaire, lat. tutelaris)
A TUTEL├ü ~├ęz tranz. (persoane, a╚Öez─âminte, teritorii) A ╚Ťine sub tutel─â, limit├ónd ├«n drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutel─â
TUTEL├üR ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de tutel─â; propriu tutelei. /<fr. tut├ęlaire, lat. tutelaris
tutelar a, care protejează: înger tutelar.
*tutel├ír, -─â adj. (lat. tutelaris. Cp. cu clientelar). Jur. Relativ la tutel─â: gestiune tutelar─â. Fig. Ap─âr─âtor, protector: geniu tutelar al cet─â╚Ťi─ş.
TUTELA vb. a patrona, a sprijini, a sus╚Ťine. (Cine ~ aceast─â ac╚Ťiune?)

Tutelare dex online | sinonim

Tutelare definitie

Intrare: tutela
tutela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tutelare
tutelare substantiv feminin
Intrare: tutelar
tutelar adjectiv