turuitură definitie

7 definiții pentru turuitură

TURUITÚRĂ, turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuială. [Pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură.
TURUITÚRĂ, turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuiala. [Pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură.
TURUITÚRĂ, turuituri, s. f. Faptul de a turui; (cu sens colectiv) sunete caracteristice produse de porumbei și turturele; turuială. (Atestat în forma turuietură) Cîntecul porumbelului este o gungunire și o turuietură ce ne plac cînd le auzim. ODOBESCU, la TDRG. – Variantă: turuietúră s. f.
turuitúră (fam.) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. turuitúrii; pl. turuitúri
turuitúră s. f., g.-d. art. turuitúrii; pl. turuitúri
TURUITÚRĂ s. v. turuială.
TURUITU s. turuială. (O ține într-o ~.)

turuitură dex

Intrare: turuitură
turuitură substantiv feminin