9 definiții pentru turuială
TURUIÁLĂ, turuieli,
s. f. (
Fam. și
depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. –
Turui +
suf. -eală.
TURUIÁLĂ, turuieli,
s. f. (
Fam. și
depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. –
Turui +
suf. -eală.
TURUIÁLĂ, turuieli,
s. f. Faptul de a turui; debit verbal deosebit de mare. Frate-meu mă învățase să citesc ca pe apă în cartea de citire. La «Cînd cu ciuma lui Caragea...» nu m-ar fi oprit nimeni din turuială. O ziceam dintr-o răsuflare. DELAVRANCEA, H. T. 90.
turuiálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. turuiélii;
pl. turuiéli
turuiálă s. f., g.-d. art. turuiélii; pl. turuiéli TURUIÁLĂ s. turuitură. (O ține într-o ~.) turuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a turui.
TURUIALĂ s. turuitură. (O ține într-o ~.) turuială, turuieli
s. f. debit verbal continuu și rapid
Turuială dex online | sinonim
Turuială definitie
Intrare: turuială
turuială substantiv feminin