Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 734515:

țúruĭ, a v. intr. (d. țur, și rudă cu sîrb. cúriti, a se scurge, ca și cu cĭur 2, țîrîĭ, zuruĭ. V. Bern. 1, 131). Mă scurg mult (vorbind de apă, de grăunțe, de nisip).

Turui dex online | sinonim

Turui definitie