TURTURÉL, turturel, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el.

TURTURÉL, turturei, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el.

TURTURÉL, turturei, s. m. Bărbătușul turturelei. Zărind o turturică șezînd întristată pe o rămurea uscată, topindu-se de dorul... turturelului, se mînie pe dînsa. MARIAN, O. II 204. Vai, sărmanul turturel, Greu ș-amar a fi de el. ȘEZ. VIII 80.

turturél s. m., pl. turturéi, art. turturéii

turturél s. m., pl. turturéi, art. turturéii

TURTURÉL ~i m. Bărbătușul turturelei. /turturea + suf. ~el