Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru turtiță

TURTÍȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoară. – Turtă + suf. -iță.
TURTÍȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoara. – Turtă + suf. -iță.
TURTÍȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoară. Merge mîndra Cu turtița caldă-n sîn, Cu cupa plină de vin. HODOȘ, P. P. 188. Face o turtiță, o blagoslovește și o pune pe apă. I. CR. III 241.
turtíță s. f., g.-d. art. turtíței; pl. turtíțe
turtíță s. f., g.-d. art. turtíței; pl. turtíțe
TURTÍȚĂ s. turtișoară, (reg.) turtică, turticică. (~ de mălai.)
TURTIȚĂ s. turtișoară, (reg.) turtică, turticică. (~ de mălai.)

Turtiță dex online | sinonim

Turtiță definitie

Intrare: turtiță
turtiță substantiv feminin