TURTIȘOÁRĂ, turtișoare, s. f. Diminutiv al lui turtă; turtiță. – Turtă + suf. -ișoară.

TURTIȘOÁRĂ, turtișoare, s. f. Diminutiv al lui turtă; turtită. – Turtă + suf. -ișoară.

TURTIȘOÁRĂ, turtișoare, s. f. Diminutiv al lui turtă (1). Scoală, maică, măicușoară, De-mi fă albă turtișoară. TEODORESCU, P. P. 204.

turtișoáră s. f., g.-d. art. turtișoárei; pl. turtișoáre

turtișoáră s. f., g.-d. art. turtișoárei; pl. turtișoáre

TURTIȘÓÁRĂ s. v. turtiță.

turtișoáră f., pl. e. Turtă mică.

TURTIȘOARĂ s. turtiță, (reg.) turtică, turticică. (~ de mălai.)