turpitudine definitie

11 definiții pentru turpitudine

TURPITÚDINE, turpitudini, s. f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă. – Din lat. turpitudo, -inis, fr. turpitude.
TURPITÚDINE, turpitudini, s. f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă. – Din lat. turpitudo, -inis, fr. turpitude.
TURPITÚDINE, turpitudini, s. f. (Livresc; la sg., adesea cu sens colectiv) Faptă josnică, mîrșavă. Emile Zola în zeci de tomuri narează întîmplările unei familii subt al doilea imperiu, în care îngrămădește toate turpitudinile. SADOVEANU, E. 254.
turpitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. turpitúdinii; pl. turpitúdini
turpitúdine s. f., g.-d. art. turpitúdinii; pl. turpitúdini
TURPITÚDINE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.
TURPITÚDINE s.f. (Liv.) Faptă nerușinată, obscenă; obscenitate, depravare; josnicie, mârșăvie. [Cf. fr. turpitude, lat. turpitudo].
TURPITÚDINE s. f. faptă nerușinată, josnică; mârșăvie. (< fr. turpitude, lat. turpitudo)
turpitudine f. 1. dezonoare din vr’o faptă rușinoasă; 2. faptă rușinoasă.
*turpitúdine f. (lat. turpitúdo, -údinis). Ignominie, dezonoare dintr’o faptă rușinoasă: turpitudinea trădătorilor. Faptă rușinoasă: purtarea asta e o turpitudine.
turpitudine s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

turpitudine dex

Intrare: turpitudine
turpitudine substantiv feminin