TURNĂTORÍE, (1, 3) turnătorii, s. f. 1. Atelier, secție, întreprindere în care se execută operațiile de turnare¹ a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. Fig. Pâră, denunț, calomnie la adresa cuiva. – Turnător + suf. -ie.

TURNĂTORÍE, (1, 3) turnătorii, s. f. 1. Atelier, secție, întreprindere în care se execută operațiile de turnare¹ a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. Fig. Pâră, denunț, calomnie la adresa cuiva. – Turnător + suf. -ie.

TURNĂTORÍE, (2) turnătorii, s. f. 1. Tehnica turnării metalelor; profesiunea, meseria turnătorului. 2. Atelier (într-o întreprindere metalurgică) în care se execută operații de turnare. Am cerut să mergem de-a dreptul la turnătorie. CONTEMPORANUL, S. II, 1955, nr. 481, 3/2.

turnătoríe s. f., art. turnătoría, g.-d. art. turnătoríei; (ateliere, denunțuri) pl. turnătoríi, art. turnătoríile

turnătoríe s. f., art. turnătoría, g.-d. art. turnătoríei; (ateliere, denunțuri) pl. turnătoríi, art. turnătoríile

TURNĂTORÍE s. (IND.) (rar) fonderie. (Secția de ~ a uzinei.)

TURNĂTORÍE ~i f. 1) Atelier (sau secție într-o întreprindere) unde se execută operații de turnare a metalelor în forme. 2) Tehnica turnării metalelor. 3) rar Meseria turnătorului. 4) fam. Informare a unor persoane sau organe în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț; pâră. [G.-D. turnătoriei] /turnător + suf. ~ie

turnătorie f. 1. arta de a turna metale; 2. uzină unde se toarnă metale și se fabrică unele obiecte cu metalul topit.

turnătoríe f. Arta de a turna metalele: a învăța turnătoria. Uzină metalurgică.

TURNĂTORIE s. (IND.) (rar) fonderie. (Secția de ~ a uzinei.)

turnătorie, turnătorii s. f. (peior.) activitate de informator; trădare; delațiune