TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + suf. -ător.

TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + suf. -ător.

TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s. m. și f. Muncitor din industria metalurgică, specializat în lucrări de turnare1. Ce pregătire ai, tovarășe? Ce școală, ce profesie, ce calificare? – De meserie-s turnător. GALAN, B. I 11.

turnătoáre s. f., g.-d. art. turnătoárei; pl. turnătoáre

turnătór s. m., pl. turnătóri

turnătoáre s. f., g.-d. art. turnătoárei; pl. turnătoáre

turnătór s. m., pl. turnătóri

TURNĂTÓR adj., s. v. pârâcios, pârâtor.

TURNĂTÓR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)

TURNĂTÓR s. v. denunțător.

TURNĂTÓR ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de turnare a metalelor. 2) fam. depr. Persoană care denunță; pârâtor; delator; denunțător. /a turna + suf. ~tor

turnător m. cel ce toarnă metale: turnător de clopote, de litere.

turnătór, -oáre adj. și s. Care toarnă (lucrător): turnător de clopote, de tunurĭ, de litere.

TURNĂTOR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)

turnător adj., s. v. PÎRÎCIOS. PÎRÎTOR.

turnător s. v. DENUNȚĂTOR.

turnătór, -oáre s. m. f. (peior., fam., pop.) Denunțător, securist ◊ „C. Vadim Tudor nu era informator, ci turnător benevol la Securitate.” Ev.z. 13 IX 95 p. 1. ◊ „[Securiștii] erau desemnați prin turnător, delator, ciripitor sau prin... tăcere, însoțită de gestul cunoscut indicând epoleții.” Ap. 8/95 p. 15. ◊ „E turnător? am întrebat.” R.l. 21 IX 96 p. 1; v. și R.lit. 43/96 p. 2 (din turna; DEX – alte sensuri; acest sens este mai vechi în rom.)

turnătór-formatór s. m. Muncitor care lucrează forme de turnătorie ◊ „De asemenea, angajează oțelari, forjori, termiști-tratamentiști, turnători-formatori, strungari, frezori, rectificatori, curățitori-sablatori [...] sculer S. D. V., zidari-șmotori, primitori-distribuitori [...]” I.B. 10 IV 74 p. 3; v. și R.l. 12 VII 79 p. 6; v. și curățitor-sablator (din turnător + formator)

turnător, -oare, turnători, -oare s. m., s. f., adj. (peior.) informator, denunțător, delator