Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru turnuleț

TURNULÉȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn; turnișor. – Turn + suf. -uleț.
TURNULÉȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn; turnișor. – Turn + suf. -uleț.
TURNULÉȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn (1). (Metaforic) Se uita... la turnulețele de vase și de farfurii de pe masă. AGÎRBICEANU, S. P. 35.
turnuléț s. n., pl. turnuléțe
turnuléț s. n., pl. turnuléțe
TURNULÉȚ s. turnișor.
turnuléț n., pl. e. Turn mic. V. turelă.
TURNULEȚ s. turnișor.

Turnuleț dex online | sinonim

Turnuleț definitie

Intrare: turnuleț
turnuleț substantiv neutru