Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 937032:

TURLĂCÍ, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se ameți de băutură, a se îmbăta; p. ext. a se zăpăci, a se năuci. Ercule își încălzi măseaua și se cam turlăci. ISPIRESCU, U. 33.

Turlăcire dex online | sinonim

Turlăcire definitie