turlac definitie

2 intrări

13 definiții pentru turlac

TURLÁC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”; sb. torlak „fanfaron”.
TURLÁC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”, scr. torlak „fanfaron”.
TURLÁC, -Ă, turlaci, -e, adj. (Popular) Amețit de băutură, beat; p. ext. zăpăcit, năuc. Au mai băut tustrei – cît să fi băut? – un clondir, două. Mai mult n-a vrut Didina. Îi văzuse turlaci pe amîndoi și zicea că se face de rîs. PAS, L. II 16. Am p-aci niște băieți, Ieniceri, turlaci și beți. TEODORESCU, P. P. 557. Stan al Bratei s-a sculat, Cu capul de somn umflat Și la minte cam turlac. id. ib. 585.
turlác (pop., fam.) adj. m., pl. turláci; f. turlácă, pl. turláce
turlác adj. m., pl. turláci; f. sg. turlácă, pl. turláce
TURLÁC adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
TURLÁC ~că (~ci, ~ce) reg. 1) Care este ușor amețit de băutură; cherchelit; aghesmuit. 2) fig. Care se află într-o stare de buimăceală; zăpăcit; năucit; buimăcit; uluit. /<turc. torlak, bulg. turlak
turlác, turláci, s.m. (reg.) 1. om amețit, cherchelit, mahmur; zăpăcit, năuc. 2. om nehotărât, ridicol.
țurlác, țurláci, s.m. (reg.) cioban ardelean.
turlac a. fam. amețit de vin: cu capul de somn umflat și la minte cam turlac POP. [Turc. TURLAK, leneș, idiot].
turlác m. (d. Turlacĭ, alt nume al Găgăuților, de unde vine și numele satuluĭ Turlacĭ, lîngă Cetatea Albă, și, probabil, și turc. torlak, tînăr stricat orĭ prost; sîrb. torlâak, care nu vorbește curat nicĭ sîrbește, nicĭ bulgărește, fanfaron). Fam. Amețit, mahmur, cam beat. Nicĭ Turc, nicĭ Turlac, ĭa un fleac, nehotărît, neclasificat, ridicul (nicĭ cîne, nicĭ ogar). V. tulnic 2.
turlac adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.
turlac, -ă, turlaci, -ce adj. (pop.) beat, în stare de ebrietate

turlac dex

Intrare: turlac
turlac adjectiv
Intrare: țurlac
țurlac