TURLĂCÍ, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se ameți de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac.

TURLĂCÍ, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se ameți de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac.

TURLĂCÍ, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se ameți de băutură, a se îmbăta; p. ext. a se zăpăci, a se năuci. Ercule își încălzi măseaua și se cam turlăci. ISPIRESCU, U. 33.

!turlăcí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se turlăcéște, imperf. 3 sg. se turlăceá; conj. prez. 3 să se turlăceáscă

turlăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turlăcésc, imperf. 3 sg. turlăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. turlăceáscă

TURLĂCÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

A TURLĂCÍ ~ésc tranz. reg. A face să se turlăcească. /Din turlac

A SE TURLĂCÍ mă ~ésc intranz. reg. 1) A ajunge turlac (în urma consumării excesive de alcool); a deveni beat; a se îmbăta; a se turmenta. 2) A pierde facultatea de a judeca limpede; a se scrânti; a se zăpăci; a înnebuni. /Din turlac

turlăcí, turlăcésc, vb. IV (reg.) a ameți de băutură, a se chercheli, a se îmbăta; a se zăpăci.

turlăcì v. a se îmbăta: bea de se turlăcia ISP.

turlăcésc v. tr. (d. turlac). Amețesc: acest vin m’a turlăcit. V. refl. S’a turlăcit răul.

turlăci vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.