Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru turl─â

T├ÜRL─é, turle, s. f. 1. Construc╚Ťie de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale, de ├«n─âl╚Ťime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, ├«n─âl╚Ť├óndu-se deasupra acoperi╚Öului. 2. Construc╚Ťie de lemn, de metal etc. a╚Öezat─â deasupra gurii unei sonde, care serve╚Öte ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, ├«n cursul forajului sau exploat─ârii sondei; tura de sond─â. ÔÇô Din ngr. t├║rla.
T├ÜRL─é, turle, s. f. 1. Construc╚Ťie de form─â cilindric─â sau prismatic─â poligonal─â, de ├«n─âl╚Ťime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, ├«n─âl╚Ť├óndu-se deasupra acoperi╚Öului. 2. Construc╚Ťie de lemn, de metal etc. a╚Öezat─â deasupra gurii unei sonde, care serve╚Öte ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, ├«n cursul forajului sau exploat─ârii sondei. ÔÇô Din ngr. t├║rla.
T├ÜRL─é, turle, s. f. 1. Construc╚Ťie ├«n form─â de turn, f─âc├«nd parte din complexul arhitectural al marilor cl─âdiri (├«n special al bisericilor). Pe c├«mpie se auzea ├«nc─â tunul. Aici se vedeau doar urmele lui, case d─âr├«mate... turla bisericii rupt─â. DUMITRIU, B. F. 138. Acolo, ├«n v├«lceaua de sub mun╚Ťi, ├«ntre p─âduri, se ridic─â ├«n lini╚Öte turlele bisericilor m─ân─âstire╚Öti de la Neam╚Ť. SADOVEANU, O. VII 201. C├«nd ├«ns─â-n turl─â ceasul tainei bate, De prin morminte umbre mari se scoal─â. IOSIF, P. 24. Mica turl─â rotunjit─â a bisericu╚Ťei lui Bucur. ODOBESCU, S. I 105. ÔŚŐ Fig. Soarele scade dinspre amiaz; Moi s─âgeteaz─â Roiuri de raz─â Peste b─âtr├«ne turle de brazi. DE╚śLIU, M. 28. Departe, ├«nainte, r─âsar din neguri de br─âdet ┬źPietrele Doamnei┬╗, turle de castele, sc├«nteietoare-n lumina rum─ân─â a dimine╚Ťii. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 164. 2. Construc╚Ťie de lemn sau de metal, montat─â deasupra gurii unei sonde, pe care se monteaz─â geamblacul sondei. Se z─âresc printre brazii ├«nal╚Ťi turlele sondelor, r─âs─ârite ca din p─âm├«nt ├«n noua regiune petrolifer─â a ╚Ť─ârii, Pite╚Öti. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2785.
t├║rl─â s. f., g.-d. art. t├║rlei; pl. t├║rle
t├║rl─â s. f., g.-d. art. t├║rlei; pl. t├║rle
TÚRLĂ s. (IND.) turn de sondă.
t├║rl─â (-le), s. f. ÔÇô 1. Turn. ÔÇô 2. Clopotni╚Ť─â. ÔÇô Var. ├«nv. trul─â. Ngr. ¤ä¤ü╬┐ß┐Ž╬╗╬╗╬▒, ngr. ¤ä╬┐ß┐Ž¤ü╬╗╬▒ (Cihac, II, 708; REW 8949).
T├ÜRL─é ~e f. 1) Element arhitectonic ├«n form─â de cilindru sau de prism─â, cu v├órf ascu╚Ťit, care ├«ncununeaz─â acoperi╚Öul unor cl─âdiri (├«n special, al bisericilor). 2) tehn. Construc╚Ťie amenajat─â deasupra unei guri de sond─â care serve╚Öte ca element de sprijin ├«n procesul opera╚Ťiilor de forare ╚Öi de extragere. /<ngr. t├║rla
turl─â f. turn mic: turlele bisericei. [Gr. mod.].
2) t├«╠ürl─â ╚Öi t├║rl─â f., pl. e (d. t├«rl─â 1, adic─â ÔÇ×putoareÔÇŁ). Nord. Triv. T├«rf─â, fleoar╚Ť─â.
1) t├║rl─â ╚Öi (vech─ş) tr├║l─â f., pl. e (ngr. t├║rla, tr├║la, c├║pol─â, dom, d. lat. trulla, p├«ntecele garafe─ş; mgr. tr├╗llos, de unde vine vsl. s├«rb. trulo). Munt. Turn de biseric─â.
2) túrlă, V. tîrlă 2.
TURL─é subst. 1. Turla, S. act. 2. Turle (Cat mold II); -a (Mo╚Ť); ÔÇô mold., 1680 (Sd VII 60). 3. Turlui, 1530 (17 A IV 110); Turloe, P. (17 A II 294); Turluiu, P. nepot lui Sima Turluianul (16 A I 502).

Turl─â dex online | sinonim

Turl─â definitie

Intrare: turl─â
turl─â substantiv feminin
Intrare: Turl─â
Turl─â