turkmenă definitie

9 definiții pentru turkmenă

TURKMÉN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia ori la turkmeni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). – Din rus. turkmen, fr. turkmene.
TURKMÉN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia sau la turkmeni, originar din Turkmenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). – Din rus. turkmen, fr. turkmène.
turkmén (turk-men) adj. m., s. m., pl. turkméni; adj. f., s. f. turkménă, pl. turkméne
turkménă (limbă) (turk-me-) s. f., g.-d. art. turkménei
turkmén s. m., adj. m., pl. turkméni; f. sg. turkménă, g.-d. art. turkménei, pl. turkméne
turkménă (limba) s. f., g.-d. art. turkménei
TURKMÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turkmenia. ◊ (s. f.) limbă turcită vorbită între Marea Caspică și Marea Aral. (< rus. turkmen, fr. turkmène)
TURKMÉN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Turkmeniei sau locuitorilor ei; referitor la Turkmenia. /<rus. turkmen, fr. turkmene
TURKMÉN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară din Turkmenia. /<rus. turkmen, fr. Turkmene

turkmenă dex

Intrare: turkmenă
turkmenă admite vocativul substantiv feminin
  • silabisire: turk-men
Intrare: turkmen (adj.)
turkmen admite vocativul adjectiv
  • silabisire: turk-men