TURGESCÉNȚĂ s. f. 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. – Din fr. turgescence.

TURGESCÉNȚĂ s. f. 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. – Din fr. turgescence.

turgescénță s. f., g.-d. art. turgescénței

turgescénță s. f., g.-d. art. turgescénței

TURGESCÉNȚĂ s.f. 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut datorită acumulării de lichide (sânge, limfă etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sanguine sau limfatice. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. [< fr. turgescence, cf. lat. turgere – a se umfla].

TURGESCÉNȚĂ s. f. 1. (med.) umflare locală a unui țesut datorită acumulării de lichide (sânge, limfă etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sangvine sau limfatice; turgor (1); tumiditate. 2. umflare a celulei vegetale datorită apei care a pătruns în interiorul ei. (< fr. turgenscence)