turcism definitie

10 definiții pentru turcism

TURCÍSM, turcisme, s. n. Element lexical (sau de limbă) împrumutat (fără necesitate și fără a se fi asimilat) din limba turcă. – Turc + suf. -ism.
TURCÍSM, turcisme, s. n. Element lexical (sau de limbă) împrumutat (fără necesitate și fără a se fi asimilat) din limba turcă. – Turc + suf. -ism.
TURCÍSM, turcisme, s. n. Expresie sau cuvînt împrumutat în limba romînă (uneori fără necesitate) din limba turcă.
turcísm s. n., pl. turcísme
turcísm s. n., pl. turcísme
TURCÍSM s. n. cuvânt, expresie împrumutate din limba turcă. (< turc + -ism)
TURCÍSM ~e n. Împrumut din limba turcă. /turc + suf. ~ism
turcism m. 1. naționalitate turcă; 2. vorbă turcească intrată în limba română. Multe din aceste turcisme aparțin trecutului, altele au perzistat în limbă, nu însă fără a fi întipărite de o ironie ușoară, ceea ce explică deasa lor întrebuințare în literatura umoristică.
*turcízm n., pl. e. Caracteru turcesc. Cuvînt de origine turcească în altă limbă: „berechet” e un turcizm.
TURCÍSM s. n. (< turc + suf. -ism): cuvânt sau expresie împrumutată din limba turcă, fără necesitate și fără a fi asimilat(ă) în limba română, ca de exemplu alagea „stofă vărgată de mătase”, calemgiu „copist”, ceacșiri „pantaloni largi”, icioglan „paj”, mumbașir „funcționar fiscal” etc. – toate rămase ca arhaisme.

turcism dex

Intrare: turcism
turcism substantiv neutru