TURCHÍN, -Ă, turchini, -e, adj., s. f. (Rar) 1. Adj. De culoare albastru închis. 2. S. f. Varietate de turcoază. – Din fr. turquin.

TURCHÍN, -Ă, turchini, -e, adj., s. f. (Rar) 1. Adj. De culoare albastru închis. 2. S. f. Varietate de turcoază. – Din fr. turquin.

turchín adj. m., pl. turchíni; f. sg. turchínă, pl. turchíne

TURCHÍN, -Ă adj. De culoare albastră-închisă și mată. // s.n. Varietate de turcoază. [< fr. turquin, it. turchino].

TURCHÍN, -Ă I. adj. de culoare albastră-închisă și mată. II. s. n. varietate de turcoază. (< fr. turquin)