turcesc definitie

2 intrări

38 definiții pentru turcesc

TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turc (2). ◊ Cafea turcească = băutură preparată dintr-o pulbere fină obținută din boabe de cafea prăjite și măcinate, fiartă în apă cu adaos de zahăr. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spâni și cu zbârcituri pe față. – Turc + suf. -esc.
TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.
TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turc (2). ◊ Cafea turcească = băutură preparată dintr-o pulbere fină obținută din boabe de cafea prăjite și măcinate, fiartă în apă cu adaos de zahăr. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spâni și cu zbârcituri pe față. – Turc + suf. -esc.
TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.
TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Turc1. În fundul portului e ancorată o corăbioară turcească. BART, S. M. 49. Alexandru Lăpușneanul... fugind la Constantinopol, izbutise a lua oști turcești. NEGRUZZI, S. I 137. Deasupra sînt zidiri de case, din care una este împodobită după obiceiul chinezesc și turcesc. GOLESCU, Î. 81. Trei voinici că mi-a sosit... Cu puștile tătărești Și cu pistoale turcești. ȘEZ. I 44. ◊ Cafea turcească = băutură fierbinte, dulce, preparată din boabe de cafea prăjite și măcinate foarte fin. La aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui... se pierdură în acea intensivă visătorie care stă cîteodată atît de bine băieților. EMINESCU, N. 35. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spîni și cu zbîrcituri pe față. Omul spîn, cu obraz de babă turcească, rămase afară. C. PETRESCU, R. DR. 22. Față turcească = față încruntată. Azi, intrînd la starițul tău, am făcut o față cătrănită și turcească. EMINESCU, N. 97. ◊ Compuse: bostan-turcesc v. bostan; alune-turcești v. alună; păpușoi- turcesc = varietate de porumb cu știuletele gros avînd multe rînduri de boabe, de culoare albicioasă. Soiurile cele mai cunoscute de popușoi sînt:... turcesc, cu știuletele gros, cu multe rînduri de grăunțe și bobul albicios. PAMFILE, A. R. 68.
TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. 1. A renunța la naționalitatea sa, adoptînd limba, obiceiurile și (mai ales) religia turcilor; a deveni turc. Dintr-o împrejurare sau dintr-alta, de voie sau de nevoie, s-a turcit. GHICA, A. 18. Dimitrie s-a dus în Crimeea și s-a turcit. BĂLCESCU, O. I 97. Turcește-te, Iancule, și te dă pe legea noastră. MAT. FOLK. 731. ♦ Tranz. A sili pe cineva să adopte limba, obiceiurile și (mai ales) religia turcilor. Prindeau la tineri și-i duceau în țara lor, unde îi turceau și îi băgau în oastea ianicerilor. ISPIRESCU, M. V. 5. Împăratu-i întreba: – Turcit-ați pe Iancu-vodă? MAT. FOLK. 732. 2. (Familiar) A se ameți de băutură, a se îmbăta. În sara aceea mă cam turcisem eu – nu prea eram obișnuit cu vinul. SADOVEANU, O. I 399.
turcésc adj. m., f. turceáscă; pl. m. și f. turcéști
turcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 să turceáscă
turcésc adj. m., f. turceáscă; pl. m. și f. turcéști
turcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 sg. și pl. turceáscă
MAZĂRE-TURCEÁSCĂ s. v. năut.
MĂTURĂ-TURCEÁSCĂ s. v. năfurică.
MINTĂ-TURCEÁSCĂ s. v. melisă, roiniță.
TURCÉSC adj. turc, (ir.) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.
TURCI s. v. păpădie.
TURCÍ vb. (înv. și pop.) a se păgâni.
TURCÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
TURCÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru turci; propriu turcilor. ◊ Cafea ~ească băutură preparată din cafea măcinată fin și fiartă în apă cu zahăr. /turc. + suf. ~esc
A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc
A SE TURCÍ mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc
turcesc a. 1. ce provine dela Turci: bani turcești; 2. mahomedan: lasă legea creștinească și te dă’n legea turcească POP.; 3. se zice de o varietate de struguri și de o varietate de porumb cu druga groasă și bobul albicios.║ turcește, adv. 1. ca Turcii, expeditiv, absolut: a judeca, a domni turcește; 2. în limba turcă: a vorbi turcește; 3. fig. și fam. nedeslușit, neînțeles: ca și când le-aș fi grăit turcește AL.
turcì v. a (se) face turc, a primi religiunea mahomedană: mulți creștini s’au turcit.
1) turcésc, -eáscă adj. Al Turcilor, al Turciiĭ: imperiu, steagu turcesc. Musulman. Fig. Arbitrar, despotic, după bunu plac: judecată turcească. S. f. Limba turcească: turceasca nu e grea. Zmeŭ turcesc, turcaleț. Prune turceștĭ, un fel de prune marĭ lungărețe dulcĭ.
2) turcésc v. tr. Prefac în Turc saŭ în musulman. – Și turcífic, a (neol.).
mazăre-turcească s. v. NĂUT.
mătură-turcească s. v. NĂFURICĂ.
mintă-turcească s. v. MELISĂ. ROINIȚĂ.
porumbel-turcesc s. v. GUGUȘTIUC.
TURCESC adj. turc, (ir.) osman, osmanic, osmanlîu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgîn, păgînesc.
turci s. v. PĂPĂDIE.
TURCI vb. (înv. și pop.) a se păgîni.
turci vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.
SACOȘU TURCESC, com. in jud. Timiș, situată în zona de contact a C. Bârzavei cu C. Timișului, pe stg. râului Tmiș și pe râul Pogăniș; 2.975 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul Uliuc). Satul S.T. apare menționat documentar în 1321. Eleștee (c. 100 ha) aprovizionate cu apă din Timiș, care atrag numeroase păsări acvatice ca stârcii, rațele sălbatice nagâțul. Pe terit. satelor Berini și Otvești, în lunca Pogănișului, a fost pusă sub ocrotire o suprafață de 70 ha în care crește laleaua pestriță (Fritillaria meleagris).
Corylus colurna L., « Alun turcesc ». Arbore cu tulpină dreaptă, coroană piramidală, scoarță suberos-cenușie, crăpată. Flori mai lungi și mai mari decît la specia precedentă. Fructe, pînă la 10, în fascicule, sînt cuprinse în involucru pînă la vîrf, globuloase, mai late decît lungi, comestibile.
Corylus maxima Mill. (syn. C. tubulosa Willd.), « Alun turcesc ». Specie de cca 7 m. înălțime. Frunze la bază slab-cordate, pețiolate. Fructe, cca 3, pe un peduncul de cca 4 cm lungime, mari, cilindric-lunguiețe, închise complet de involucrul tubulos, mai lung decît achena.
Prunus mahaleb L., « Vișin turcesc ». Specie care înflorește primăvara. Flori mici, albe, plăcut mirositoare (corolă cu 5 petale alungit-eliptice, întregi). Frunze mici, rotund-ovate, plane, glabre, lucitoare, pe partea inferioară pubescente, verzi, pețiolate, fin-dentate pe margini. Arbore pînă la 10 m înălțime, rar arbust, cu scoarță lucioasă, brună, neagră. Fructe, drupe negre, sferice, mici, amare.
gol turcesc expr. (în jargonul fotbaliștilor) șut expediat în plasa laterală a porții.
turci, turcesc v. r. a se îmbăta, a fi în stare de ebrietate

turcesc dex

Intrare: turcesc
turcesc adjectiv
Intrare: turci
turci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a