Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

38 defini╚Ťii pentru turc─â

TURC, -─é, turci, -ce, s. m., adj. 1. S. m. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Turciei sau este originar─â de acolo. ÔŚŐ Expr. Cum e turcul ╚Öi pistolul = cum e omul, a╚Öa sunt ╚Öi faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba ne├«ntemeiat─â a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte ├«nc─âp─â╚Ť├ónat, a nu vrea s─â ├«n╚Ťeleag─â, a nu ╚Ťine seama de nimic. Turcul pl─âte╚Öte, se spune despre cineva care este silit s─â pl─âteasc─â, vr├ónd-nevr├ónd, paguba sau cheltuiala f─âcut─â de al╚Ťii. ÔÖŽ P. ext. Persoan─â de religie mahomedan─â. 2. Adj. Care apar╚Ťine Turciei sau turcilor (1), privitor la Turcia sau la turci; turcesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de turci (1). ÔÇô Din tc. t├╝rk.
T├ÜRCA s. f. art. (Pop.) Capr─â (I 2), brezaie (1). ÔÇô Et. nec.[1]
TURC, -─é, turci, -ce, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Turciei sau este originar─â de acolo. ÔŚŐ Expr. Cum e turcul ╚Öi pistolul = cum e omul, a╚Öa sunt ╚Öi faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba ne├«ntemeiat─â a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte ├«nc─âp─â╚Ť├ónat, a nu vrea s─â ├«n╚Ťeleag─â, a nu ╚Ťine seama de nimic. Turcul pl─âte╚Öte, se spune despre cineva care este silit s─â pl─âteasc─â, vr├ónd-nevr├ónd, paguba sau cheltuiala f─âcut─â de al╚Ťii. ÔÖŽ P. ext. Persoan─â de religie mahomedan─â. 2. Adj. Care apar╚Ťine Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de turci (1). ÔÇô Din tc. t├╝rk.
T├ÜRCA s. f. art. (Pop.) Capr─â (I 2), brezaie (1). ÔÇô Et. nec.[1]
TURC1, -─é, turci, -e, adj. Care apar╚Ťine Turciei sau popula╚Ťiei ei, privitor la Turcia sau la popula╚Ťia ei; turcesc. Limba turc─â. Ôľş Un ag─â turc consim╚Ťise s─â asiste la ceremonia de instalare. IORGA, L. I 331. La mal ne ├«nt├«mpin─â mai mul╚Ťi ofi╚Ťeri turci. BART, S. M. 21.
TURC2, -─é, turci, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Turciei sau care este originar─â de acolo; p. ext. persoan─â de religie mahomedan─â. Dec├«t roab─â turcilor, Mai binÔÇÖ hran─â pe╚Ötilor. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 496. ÔŚŐ (Cu sens colectiv) Frate, te-ai luptat bine cu turcul!... ╚Öi l-a b─âtut pe umeri. CAMIL PETRESCU, O. II 89. Zvonul ajungea p├«n─â-n ╚Ťara turcului. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 491. ÔŚŐ Expr. Parc─â se bat turcii la gura lui = parc─â se bat calicii la gura lui, v. gur─â (I 1). Cum e turcul ╚Öi pistolul = cum e omul, a╚Öa s├«nt ╚Öi faptele lui, prietenii lui. (Doar) nu dau (sau vin) turcii, se spune pentru a modera graba ne├«ntemeiat─â a cuiva. Da stai un pic, tovar─â╚Öe, ce naiba?! Nu dau turcii! GALAN, B. I 28. A fi turc (sau ca turcul) = a fi ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, a nu ╚Ťine seam─â de nimic, a nu vrea s─â ├«n╚Ťeleag─â. E ca turcul... nu vrea s─â ╚Ötie de nimic. PAMFILE, S. T. 85. Turcul pl─âte╚Öte, se spune c├«nd cineva este silit s─â pl─âteasc─â, vr├«nd-nevr├«nd, paguba sau cheltuiala f─âcut─â de al╚Ťii.
T├ÜRC─é, turci, s. f. (Transilv., Mold.) Capr─â (I 2). ├Äncep├«nd de la Ignat ╚Öi sf├«r╚Öind cu zilele cr─âciunului... tineretul rom├«n umbl─â cu turca, capra sau brezaia. PAMFILE, CR. 162. ├Än s─ârb─âtorile cr─âciunului ╚Öi-n ziua de anul nou se ├«mbl─â cu turca. MARIAN, O. II 405. ÔÖŽ N─âluc─â, stafie, fantom─â. Toate stihiile n─âp─âdesc pe mine... strigoii, moroii... turca. ALECSANDRI, T. 616. ÔÇô Variant─â: ╚Ť├║rc─â s. f.
ȚÚRCĂ1 s. f. v. turcă.
turc adj. m., s. m., pl. turci; adj. f. t├║rc─â, pl. t├║rce
!t├║rca (dans) s. f. art., neart. t├║rc─â, g.-d. art. t├║rcii
t├║rc─â (limb─â) s. f., g.-d. art. t├║rcei
turc s. m., adj. m., pl. turci; f. sg. t├║rc─â, pl. t├║rce
t├║rca (joc popular) s. f. art., g.-d. t├║rcii
t├║rc─â (limba) s. f., g.-d. art. t├║rcei
TURC s., adj. 1. s. (înv. și pop.) necredincios, (înv. și reg.) ciutac, (înv.) osman, osmangiu, osmanlâu, otoman, păgân, (ir.) șalvaragiu. 2. adj. turcesc, (înv.) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.
TÚRCA s. art. v. capra.
turc (-ci), ÔÇô Otoman. ÔÇô Mr. turcu, megl. turc. Tc. turk (╚śeineanu, II, 369; Lokotsch 2114), cf. ngr. ¤ä╬┐ß┐Ž¤ü¤░╬┐¤é, sl. tur¤Źk¤Ź. ÔÇô Der. turcoaic─â, s. f. (femeie din Turcia); turcale╚Ť, s. m. (varietate de zmeu; varietate de patlagin─â); turcesc, adj. (turc); turce╚Öte, adv. (├«n limba turc─â; ca turcii); turci, vb. (a converti la islamism); turcie, s. f. (├«nv., limba turc─â); turcime, s. f. (mul╚Ťime de turci); turcism, s. n. (cuv├«nt turcesc); turcule╚Ť, s. m. (copil turc; Banat, sticlete, Carduelis elegans; anemon─â, Anemone nemorosa); turcoaz─â, s. f., din fr. turquoise; turchiaz (var. Olt. turchez), adj. (albastru-verzui), unul din pu╚Ťinele cuvinte fr. care au uz popular.
TURC1 ~c─â (~ci, ~ce) v. TURCESC. /<turc. t├╝rk
TURC2 ~c─â (~ci, ~ce) m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Turciei sau este originar─â din Turcia. /<turc. t├╝rk
T├ÜRC─é2 ~ci f. mai ales art. Obicei popular vechi de Anul Nou, c├ónd un t├ón─âr, deghizat ├«n capr─â, umbl─â, ├«nso╚Ťit de al╚Ťii, pe la case cu ur─âri; capr─â. /Orig. nec.
TÚRCĂ1 f. mai ales art. Limba turcilor. /<turc. türk
t├║rc─â, turci, s.f. (reg.) 1. stafie, n─âluc─â. 2. (la sg. art.) masca unui cap de cerb cu care copiii colind─â de Cr─âciun.
Podu-Turcului n. târg în jud. Tecuci: 2200 loc. Târguri anuale.
R─âsboiul greco-turc, declarat la 1921, se ├«ncepu cu un ╚Öir de succese ale o╚Ötirii grece╚Öti asupra armatei turce╚Öti demoralizate. C├ónd aceasta fu reorganizat─â ├«n 1922, Turcii alungar─â din toate p─âr╚Ťile Aziei Mici pe Greci ╚Öi r─âsboiul se termin─â cu dezastrul lamentabil al Grecilor. El avu de urmare ruina prosperit─â╚Ťii economice a Greciei ╚Öi mic╚Öorarea-i teritorial─â prin retrocedarea Traciei orientale Turcilor; V. mai la vale Tractatul din Lausanne.
turc a. ce ╚Ťine de Turcia sau de locuitorii ei: limba turc─â. ÔĽĹ m. locuitor din Turcia: Turcul s─â pl─âteasc─â! floarea turcului, l─âcr─âmioare.
turc─â f. masc─â cioplit─â de lemn, tocmai ca un cap de cerb, cu panglici, m─ârgele ╚Öi clopo╚Ťei, cu care umblau copiii de Cr─âciun: turca ╚Öi chiraleisa AL. [Fem. din slav. TUR┼Č, taur, corespunz├ónd sinonimului b─ân─â╚Ťean cerbu╚Ť].
Turci m. pl. ramura cea mai civilizată din grupul etnic al Turcomanilor, se așezară în Azia pe ruinele Statului Abasizilor, pătrunseră în sec. XIV în Europa,, unde fundară în sec. XV un Stat puternic pe ruinele imperiului bizantin, Stat care ajunse la apogeul său, sub Soliman I.
Turc, Turco├í─şc─â s. (vsl. Tur┼şk┼ş, ngr. T├╗rkos). Om care are limba turceasc─â drept limb─â matern─â (Popula╚Ťiunea Turcii─ş e de vre-o 18 milioane, dintre care ┬╝ str─âin─ş). Cap de Turc, un fel de dinamometru care are o c─âp─â╚Ť├«n─â de forma unu─ş turban (cap de Turc), ├«n care trage cu c─şocanu cel ce-╚Ö─ş ├«ncearc─â puterea. Fig. Om ├«n care da┼ş to╚Ť─ş (c─şuca sa┼ş gazda b─ât─âilor). Cum e Turcu, (a╚Öa) ╚Öi pistolu, cum e st─âp├«nu, ╚Öi sluga; cum e Tandea, ╚Öi Mandea; cum e unu, a╚Öa ╚Öi cel-lalt. A fugi parÔÇÖc─â da┼ş Turci─ş ╚Öi T─âtari─ş, a fugi ├«n panic─â, ca odinioar─â c├«nd n─âv─âlea┼ş ace╚Ötia.
t├║rc─â f., pl. ─ş (var. din ╚Ťurc─â). Nord. Baba-turca (V. bab─â). Stahie, n─âluc─â sperietoare.
2) ╚Ť├║rc─â1 f., pl. ─ş (cp. cu ╚Ťurc─â 1 ╚Öi cu ung. cigere, id.). Un joc copil─âresc cu do┼ş─â be╚Ťi╚Öoare (unu lung, ╚Öi altu scurt, ascu╚Ťit la capete ╚Öi numit ╚Ťurc─â) puse deasupra une─ş gropi╚Ťe (V. bich─ş). Trans. Turc─â, baba-turca.[1]
TURC s., adj. 1. s. (înv. și pop.) necredincios, (înv. și reg.) ciutac, (înv.) osman, osmangiu, osmanlîu, otoman, păgîn, (ir.) șalvaragiu. 2. adj. turcesc, (înv.) osman, osmanic, osmanlîu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgîn, păgînesc.
turca s. art. v. CAPRA.
JUNII TURCI, denumire european─â dat─â membrilor organiza╚Ťiei na╚Ťionaliste turce ÔÇ×Unitate ╚Öi progresÔÇŁ, fondat─â ├«n 1889. ├Än urma revolu╚Ťiei din 1908, J.t. au preluat puterea, f─âr─â a aduce ├«ns─â schimb─âri esen╚Ťiale ale regimului politic ╚Öi social existent ├«n Imp. Otoman. Organiza╚Ťia s-a autodizolvat ├«n 1918.
PODU TURCULUI, com. ├«n jud. Bac─âu, situat─â ├«n SSV colinelor Tutovei, pe r├óul Zeletin; 5.112 loc. (2003). Nod rutier. Fabrici de tricotaje, de prelucr. a lemnului ╚Öi de produse alim. Cre╚Öterea bovinelor. Centru pomicol. Prelucr. artistic─â a r─âchitei ╚Öi papurei. Pe terit. satului C─âbe╚Öti, men╚Ťionat documentar ├«n 1505, au fost descoperite vestigiile unei a╚Öez─âri carpice din sec. 2-3, deasupra c─ârora au fost identificate urmele uneia de tip S├óntana de Mure╚Ö (sec. 4 d. Hr.), din care s-au recuperat vase ceramice, obiecte de uz casnic, fibule ╚Ö.a. Satele P. t., B─âl─âne╚Öti, Giurgioana ╚Öi Lehancea apar men╚Ťionate documentar, prima oar─â, ├«n 1531. Bisericile Sf. Gheorghe (1763), Sf. Nicolae (1795), Intrarea ├«n Biseric─â a Maicii Domnului (ante 1809, recl─âdit─â ├«n 1865) ╚Öi Sf. Ilie (1830-1834, reparat─â ├«n 1878, 1905, 1910), ├«n satele Fichite╚Öti, Plopu, Giurgioana ╚Öi P. t.; bisericile de lemn ╚Öi v─âl─âtuci cu hramurile Sfin╚Ťii Voievozi (1806, reparat─â ├«n 1930) ╚Öi Sf. Dumitru (1837-1842), ├«n satele Lehancea ╚Öi S├órbi.
R─éZBOAIELE RUSO-TURCE, denumirea conflictelor armate din sec. 18-19 ├«ntre Rusia ╚Öi Imp. Otoman, prin care prima urm─ârea s─â ob╚Ťin─â suprema╚Ťia ├«n bazinul M─ârii Negre, s─â ia locul st─âp├ónirii turce╚Öti ├«n Balcani ╚Öi s─â-╚Öi deschid─â drum spre Constantinopol. ├Än cursul istoriei au avut loc urm─âtoarele r─âzboaie ruso-turce: 1. R. r.-t. din 1711, la care a participat ╚Öi domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir. ├Äncheiat prin Pacea de la Prut (iul. 1711), dar starea de r─âzboi s-a men╚Ťinut p├ón─â ├«n 1713. 2. R. r.-t. din 1735-1739, la care a participat de partea Rusiei ╚Öi Austria, ├«ncheiat cu Pacea de la Belgrad (sept. 1739), prin care Imp. Otoman ├«napoia Rusiei fort─ârea╚Ťa Azov, demilitarizat─â. Oltenia a reintrat ├«n hotarele ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti. 3. R. r.-t. din 1768-1774, ├«ncheiat prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi, prin care Rusia a primit teritorii ├«n N ╚Öi NE M─ârii Negre ╚Öi unele cet─â╚Ťi, precum ╚Öi libertatea comer╚Ťului ├«n Marea Neagr─â ╚Öi Mediteran─â. Prevederile acestei p─âci limitau monopolul turcesc asupra comer╚Ťului ╚Ü─ârilor Rom├óne. ├Än timpul ostilit─â╚Ťilor, ╚Ü─ârile Rom├óne au fost sub administra╚Ťie provizorie militar─â rus─â, sub comanda mare╚Öalului P.A. Rumean╚Ťev. 4. R. r.-t. din 1787-1791, la care Austria a participat din nou din partea Rusiei. Prin Pacea de la Ia╚Öi, care ├«ncheia r─âzboiul, Rusia a primit terit. dintre Bugul de Sud ╚Öi Nistru ╚Öi i se recuno╚Ötea st─âp├ónirea asupra Crimeii. ├Än timpul ostilit─â╚Ťilor, Moldova a fost ocupat─â de trupele ruse, iar ╚Üara Rom├óneasc─â de cele austriece. 5. R. r.-t. din 1806-1812, ├«ncheiat prin Pacea de la Bucure╚Öti, prin care, ├«ntre alte prevederi, Rusia a anexat partea de est a Moldovei situat─â ├«ntre Prut ╚Öi Nistru (Basarabia). ├Än timpul acestui r─âzboi, Moldova ╚Öi ╚Üara Rom├óneasc─â au fost sub administra╚Ťie provizorie militar─â rus─â. 6. R. r.-t. din 1828-1829, ├«ncheiat prin Pacea de la Adrianopol, prin care Rusia ob╚Ťinea recunoa╚Öterea st─âp├ónirii asupra ╚Ť─ârmului caucazian al M─ârii Negre, asupra unor terit. din Transcaucazia ╚Öi asupra gurilor Dun─ârii, precum ╚Öi dreptul pentru flota comercial─â rus─â de a trece nestingherit─â prin Bosfor ╚Öi Dardanele; Turcia recuno╚Ötea independen╚Ťa Greciei ╚Öi acorda o larg─â autonomie Serbiei. ├Än privin╚Ťa Moldovei ╚Öi ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti, Tratatul de la Adrianopol prevedea: restituirea c─âtre ╚Üara Rom├óneasc─â a cet─â╚Ťilor de pe malul st├óng al Dun─ârii, autonomia administrativ─â pentru ambele ╚Ť─âri, alegerea pe via╚Ť─â a domnilor, care vor administra liber ╚Ťara ├«mpreun─â cu Divanul, libertatea comer╚Ťului pentru toate produsele (abolirea monopolului turcesc asupra comer╚Ťului Principatelor Rom├óne), ├«ngr─âdirea dreptului de interven╚Ťie a Turciei ├«n Principate, men╚Ťinerea ocupa╚Ťiei ruse╚Öti p├ón─â la plata desp─âgubirilor de r─âzboi de c─âtre Poart─â ╚Ö.a. ├Äntre 1828 ╚Öi 1834, Moldova ╚Öi ╚Üara Rom├óneasc─â, au fost sub administra╚Ťia rus─â, ├«n care timp au fost elaborate ╚Öi au intrat ├«n vigoare Regulamentele Organice. 7. R. r.-t. din 1877-1878 v. R─âzboiul pentru independen╚Ť─â.
T├ÜRC─é s. f. (cf. tc. t├╝rk): limb─â turcic─â din familia limbilor altaice, ramura turco-mongol─â, grupa oguz─â (venit─â din Asia), subgrupa oguzo-seldjuc─â, vorbit─â de turci ÔÇô actualii locuitori ai Turciei, urma╚Öi ai osmanl├óilor (osmanilor, otomanilor, anatolilor) ÔÇô ╚Öi de turcii care locuiesc ├«n unele state din Peninsula Balcanic─â sau din Asia (├«n Rom├ónia este vorbit─â de turcii din Dobrogea). Se caracterizeaz─â prin: armonie vocalic─â; r─âd─âcin─â format─â din consoan─â + vocal─â + consoan─â; lipsa genului gramatical; aglutinarea afixelor lexicale din derivare ╚Öi a celor gramaticale; folosirea larg─â a numeroaselor forme nominale ale verbului; lipsa conjunc╚Ťiilor; existen╚Ťa propozi╚Ťiilor nominale etc. Cele mai vechi atest─âri de limb─â t. dateaz─â din secolul al XI-lea. Influen╚Ťat─â de limbi cu mare prestigiu (araba, care i-a oferit terminologia administrativ─â ╚Öi ╚Ötiin╚Ťific─â, ╚Öi persana, care i-a pus la dispozi╚Ťie bog─â╚Ťia ei literar─â), t. a folosit p├ón─â ├«n 1929 alfabetul arab, dup─â care, prin reforma lui Kemal Atat├╝rk, scrierea veche a fost ├«nlocuit─â cu alfabetul latin (ast─âzi chiar Coranul este editat cu litere latine, adaptate pentru limba t.). Din amestecul elementelor altaice (turce╚Öti), semitice (arabe) ╚Öi indo-europene (persane, bizantine, slave, italiene, germane, franceze etc.) a rezultat, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, limba literar─â turc─â. Aspectul vorbit al acesteia are un caracter conservator, ├«n sensul c─â a p─âstrat multe din tr─âs─âturile limbii t. vorbite de vechii osmanl├ói (osmani). Limba literar─â turc─â s-a des─âv├ór╚Öit dup─â revolu╚Ťia din 1919-1923, pe baza dialectului din Istanbul ╚Öi Ankara. Limba t. a exercitat o puternic─â influen╚Ť─â asupra limbilor din sudul, centrul ╚Öi r─âs─âritul Europei, asupra limbii t─âtare din Dobrogea ╚Öi asupra unor limbi din unele zone ale Asiei (kr├óm-t─âtara din R. Uzbek─â; gruzina ╚Öi zana din R. Gruzin─â). ├Änc─â din secolul al XIII-lea se poate vorbi de o influen╚Ť─â a limbilor turcice asupra limbii rom├óne, exercitat─â ├«n dou─â etape: a) prin venirea pecenegilor ╚Öi cumanilor ├«n ╚Ť─ârile rom├óne (Moldova ╚Öi ╚Üara Rom├óneasc─â); b) prin desele incursiuni ale turcilor osmani ├«n ╚Ť─ârile rom├óne, timp de c├óteva secole. Influen╚Ťa turc─â s-a exercitat asupra limbii rom├óne at├ót ├«n vocabular (mai ales), c├ót ╚Öi ├«n domeniul form─ârii cuvintelor (sufixele -iu, -l├óc ╚Öi -giu ├«mprumutate), mai ales ├«n Moldova ╚Öi ├«n Muntenia. ├Än acela╚Öi timp ├«ns─â, se poate vorbi ╚Öi despre o influen╚Ť─â a limbii rom├óne asupra limbii turce (mai ales asupra celei vorbite de turcii din Rom├ónia). O contribu╚Ťie important─â la cunoa╚Öterea limbii turce, vorbit─â la noi ├«n Dobrogea, a adus cercet─âtorul rom├ón Vladimir Drimba.
a fuma ca un turc expr. (d. b─ârba╚Ťi) a fuma foarte mult / excesiv.
turcul pl─âte╚Öte expr. folosit─â ├«n situa╚Ťiile c├ónd cineva, vr├ónd-nevr├ónd, pl─âte╚Öte paguba sau cheltuiala f─âcut─â de al╚Ťii.

Turc─â dex online | sinonim

Turc─â definitie

Intrare: turc (adj.)
turc 1 adj. adjectiv
Intrare: turc─â (dans)
turc─â pl. -i substantiv feminin
╚Ťurc─â substantiv feminin