Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru turburel

TULBUR├ëL, -E├ü, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit ├«nc─â. [Var.: turbur├ęl, -e├í, adj., s. n.] ÔÇô Tulbure + suf. -el.
TURBURÉL, -EÁ adj., s. n. v. tulburel.
TULBUR├ëL, -E├ü, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit ├«nc─â. [Var.: turbur├ęl, -e├í, adj., s. n.] ÔÇô Tulbure + suf. -el.
TURBURÉL, -EÁ adj. s. n. v. tulburel.
TULBUR├ëL1 s. n. Vin nou (care nu s-a limpezit ├«nc─â). Un vin p─âstrat ├«n crama str├«mt─â... se vindea ca tulburel. CAMIL PETRESCU, O. II 519. Pr├«nzisem cu c├«teva m─âsuri de tulburel ce nu se lini╚Ötise ├«nc─â ├«ntre doagele bolobocului. I. BOTEZ, ╚śC. 98.
TULBUR├ëL2, -E├ü, tulburei, -le, adj. 1. Diminutiv al lui tulbure. Nu mai vezi p─âm├«nt uscat, Ci tot ape tulburele, Umbl├«nd cor─âbii pe ele... JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 320. 2. (Rar) Nelini╚Ötit, ├«ngrijorat. (Adverbial) Cel pe calul muced ofteaz─â tulburel. CO╚śBUC, P. II 197.
tulbur├ęl1 adj. m., pl. tulbur├ęi; f. tulbure├í, pl. tulbur├ęle
tulbur├ęl2 s. n.
tulbur├ęl adj. m., pl. tulbur├ęi; f. sg. tulbure├í, pl. tulbur├ęle
tulbur├ęl s. n.
TULBURÉL n. Vin nou care încă nu s-a limpezit după fierbere. /tulbure + suf. ~el
turbur├ęl n., pl. ur─ş ╚Öi e (d. turbure). Fam. Vin turbure abea ─şe╚Öit din starea de must. ÔÇô ├Än est tulb-.
tulburel s. n. sg. vin nou care nu s-a limpezit încă

Turburel dex online | sinonim

Turburel definitie

Intrare: tulburel
tulburel adjectiv substantiv neutru
turburel