Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

35 defini╚Ťii pentru turbure

TULBUR├ü, t├║lbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid s─â devin─â tulbure, s─â se umple de impurit─â╚Ťi. ÔŚŐ Refl. Vinul s-a tulburat. ÔÖŽ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se ├«ntuneca; (despre vreme) a se posomori, a se strica. 2. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde limpezimea, transparen╚Ťa, claritatea. 3. Refl. ╚Öi tranz. Fig. A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â lini╚Ötea; a (se) emo╚Ťiona, a (se) ├«ngrijora, a (se) nelini╚Öti. ÔÖŽ A (se) sup─âra foarte tare; a (se) m├ónia. ÔÖŽ A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â judecata limpede, normal─â; a (se) ├«ntuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a st├ónjeni. [Var.: turbur├í vb. I] ÔÇô Lat *turbulare (< turbare).
T├ÜLBURE, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparen╚Ť─â, de limpezime; amestecat cu impurit─â╚Ťi. ÔÖŽ (Despre ape) Agitat, ├«nvolburat. ÔÖŽ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, ├«ntunecat, posomor├ót. ÔÖŽ Fig. Difuz, neclar. Lumin─â tulbure. ÔÖŽ Fig. Greu de ├«n╚Ťeles, confuz, ├«ncurcat. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; ├«mp─âienjenit. 3. Fig. (Despre situa╚Ťii sociale, politice) Nelini╚Ötit, nesigur, agitat, fr─âm├óntat. ÔÖŽ (Despre st─âri psihice) Nelini╚Ötit, fr─âm├óntat, zbuciumat. [Var.: t├║rbure adj.] ÔÇô Lat. *turbulus (=turbidus).
TURBURÁ vb. I v. tulbura.
TURBÚRE adj. v. tulbure.
TULBUR├ü, t├║lbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid s─â devin─â tulbure, s─â se umple de impurit─â╚Ťi. ÔŚŐ Refl. Vinul s-a tulburat. ÔÖŽ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se ├«ntuneca; (despre vreme) a se posomor├«, a se strica. 2. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde limpezimea, transparen╚Ťa, claritatea. 3. Refl. ╚Öi tranz. Fig. A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â lini╚Ötea; a (se) emo╚Ťiona, a (se) ├«ngrijora, a (se) nelini╚Öti. ÔÖŽ A (se) sup─âra foarte tare; a (se) m├ónia. ÔÖŽ A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â judecata limpede, normal─â; a (se) ├«ntuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a st├ónjeni. [Var.: turbur├í vb. I] ÔÇô Lat. *turbulare ( < turbare).
T├ÜLBURE, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparen╚Ť─â, de limpezime; amestecat cu impurit─â╚Ťi. ÔÖŽ (Despre ape) Agitat, ├«nvolburat. ÔÖŽ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, ├«ntunecat, posomor├ót. ÔÖŽ Fig. Difuz, neclar. Lumin─â tulbure. ÔÖŽ Fig. Greu de ├«n╚Ťeles, confuz, ├«ncurcat. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; ├«mp─âienjenit. 3. Fig. (Despre situa╚Ťii sociale, politice) Nelini╚Ötit, nesigur, agitat, fr─âm├óntat. ÔÖŽ (Despre st─âri psihice) Nelini╚Ötit, fr─âm├óntat, zbuciumat. [Var.: t├║rbure adj.] ÔÇô Lat. *turbulus ( = turbidus).
TURBURÁ vb. I v. tulbura.
TÚRBURE adj. v. tulbure.
TULBUR├ü, t├║lbur, vb. I. (╚śi ├«n forma turbura) 1. Tranz. (Cu privire la ap─â ╚Öi la alte lichide) A face s─â fie tulbure (agit├«nd, amestec├«nd cu alte substan╚Ťe, ├«ndeosebi cu impurit─â╚Ťi). Un mistre╚Ť odat─â tulburase r├«ul unde calul... Merse de b─âu. BOLINTINEANU, O. 194. Cerui ap─â de izvor, Ea mi-o tulbur─â cu dor. ALECSANDRI, P. P. 237. Unde vede ap─â rece, Ea o tulbur─â ╚Öi trece. id. ib. 264. 2. Refl. (Despre ape) A deveni tulbure, a se agita, a se r─âscoli, a se ├«nvolbura. Livezi verzi s─â vestejea, Ape reci s─â tulbura. V─âi ad├«nci c─â r─âsuna. ╚śEZ. II 78. ÔŚŐ Fig. De-acuma toate s-au tulburat ├«n jurul meu... Trece peste mine un v├«rtej mare. SADOVEANU, O. VII 55. Oastea vizirului se tulbur─â toat─â, n─âp─âdit─â ca de-o furtun─â. VLAHU╚Ü─é, R. P. 25. ÔŚŐ Tranz. Izvoarele ├«╚Öi tulburau ad├«ncul, ca s─â-╚Öi azv├«rle afar─â undele lor. EMINESCU, N. 5. ÔÖŽ (Despre cer) A se acoperi de nori, a se ├«nnora; (despre vreme) a se posomor├«, a se ├«ntuneca. ├Äntr-adev─âr, s─â tulbur─â vremea, gr─âi gospodina gr─âbit. Trebuie s─â ne mut─âm ├«n cas─â. SADOVEANU, B. 25. Paparud─â rud─â, Vino de m─â ud─â, Cu urcioru cioru S─â se turbure ceru. POP. 3. Tranz. A face ca cineva s─â-╚Öi piard─â lini╚Ötea, cump─âtul; a nelini╚Öti, a emo╚Ťiona, a ├«ngrijora. Nu cinstea ╚Öi inima lui Badea ├«l tulburau pe Constantin, ci prietenia cu Mu╚Öat. GALACTION, O. I 141. O nou─â problem─â grav─â i se ivi acum ╚Öi ├«l tulbura ad├«nc. CAMIL PETRESCU, N. 29. Apropierea ei ├«l tulbura. REBREANU, R. I 244. ÔŚŐ Refl. Sim╚Ťea c─â se turbur─â din ce ├«n ce mai tare. DUMITRIU, N. 179. Simt ├«ns─â c─â m─â turbur. C─â altcineva vorbe╚Öte, ├«naintea mea, la o alt─â groap─â. SAHIA, N. 121. C─ât─â asupra domni╚Ťei cu ochi gale╚Öi, dar tot pe furi╚Ö, ╚Öi o v─âzu c─â se turburase. ISPIRESCU, L. 240. ÔÖŽ (Cu privire la facult─â╚Ťile sau sim╚Ťurile omului) A z─âp─âci, a ├«ntuneca. Nu mai p─âl─âvr─âgi. Nu mai turbura mintea b─âiatului. STANCU, D. 252. Zvonul nu-mi tulburase auzul. SADOVEANU, ├Ä. A. 85. Lacrimi de ciudat─â fericire ├«mi tulburau vederea. GALACTION, O. I 102. De-mi turburi g├«ndul cu-ale tale g├«nduri mici, te gonesc de l├«ng─â mine. EFTIMIU, ├Ä. 22. ÔŚŐ Refl. Lui Harap-Alb i se tulburau min╚Ťile, uit├«ndu-se la fat─â. CREANG─é, P. 275. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se enerva, a se agita. Cum m─â vor vedea [nebunii], to╚Ťi s─â vor turbura at├«t, ├«nc├«t spitalul s─â va amesteca. GOLESCU, ├Ä. 56. 4. Tranz. A scoate din fire; a sup─âra foarte tare; a m├«nia. Ana... ├«nvins─â ╚Öi oare╚Öicum umilit─â de-at├«ta r─âbdare ╚Öi bun─âtate pe care nu izbutise s-o tulbure, sf├«r╚Öi prin a ├«n╚Ťelege ╚Ö-a se c─âi. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 37. Simt c─â m├«nia m─â turbur─â!... Pot s─â te omor l├«ng─â acest corp. BOLINTINEANU, O. 466. ÔŚŐ Refl. V─âz├«nd a╚Öa mare obr─âznicie, pe de o parte i-a venit a r├«de, iar─â pe de alta se turbur─â grozav. CREANG─é, P. 83. Cum s─â nu m─â tulbur... dac─â m-o l─âsat ├«n mijlocul drumului. ALECSANDRI, T. I 119. ÔÖŽ A chinui. Tare m-a mai turburat cu r─âutatea ╚Öi nebunia ei. DUMITRIU, N. 121. 5. Tranz. A deranja, a stingheri, a incomoda; a strica. Petrecea o via╚Ť─â lini╚Ötit─â ├«ntre t├«rgove╚Ťii de acolo; nu-l tulbura nimeni ╚Öi nu st├«rnea nici o tulburare nim─ânui. SADOVEANU, N. P. 317. De ce ├«ns─â s─â turbure aceast─â ultim─â sear─â. C. PETRESCU, ├Ä. I 11. Nu i-a prea pl─âcut... c─â i-au turburat tabietul. CARAGIALE, O. III 45. ÔÇô Variant─â: turbur├í vb. I.
T├ÜLBURE, tulburi, adj. (╚śi ├«n forma turbure) 1. (Despre ap─â ╚Öi alte lichide, ├«n opozi╚Ťie cu limpede) Lipsit de transparen╚Ť─â, amestecat cu impurit─â╚Ťi; (despre r├«uri, m─âri, ├«n opozi╚Ťie cu lin) agitat, ├«nvolburat. Deodat─â se arat─â Siretul, tulbure, venind m├«nios, cu albia plin─â p├«n─â sus. SADOVEANU, O. VII 338. Ne ungem cu le╚Öie tulbure. CREANG─é, A. 28. Roma arde ╚Öi furtuna chiuind ├«n ea se scald─â ╚śi fr─âm├«nt─â-n valuri ro╚Öii marea turbure ╚Öi cald─â. EMINESCU, O. IV 123. Ea ├«n palme s─â-╚Ťi tot car─â Ap─â turbure ╚Ö-amar├ó. ALECSANDRI, P. P. 18. ÔŚŐ Expr. A pescui ├«n ap─â tulbure v. ap─â (2). ÔÖŽ (Despre cer, p. ext. despre vreme) ├Äntunecat, ce╚Ťos, posomor├«t. Cerul era turbure c─âtre asfin╚Ťit. SAHIA, N. 91. Un cer hursuz, tulbure ╚Öi f─âr─â soare sta ├«ncremenit deasupra c├«mpiilor moarte ╚Öi pustii. VLAHU╚Ü─é, O. A. 128. Vremea e turbure, cur├«nd o s─â tune. NEGRUZZI, S. I 58. ÔÖŽ Fig. Difuz; vag, neclar. Un ├«ntunerec turbure acoper─â mun╚Ťii. BOGZA, C. O. 63. F─âclia arunca o lumin─â turbure. EMINESCU, N. 52. ÔÖŽ (├Än opozi╚Ťie cu clar, logic) Greu de ├«n╚Ťeles, confuz, z─âp─âcit, ├«ncurcat. ├Än╚Ťelegerea lui Isidor Abramovici deveni turbure. SAHIA, N. 86. 2. (Despre ochi, privire, vedere) Lipsit de limpezime, de claritate; ├«mp─âienjenit. R─ât─âcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, st─âp├«ne, ├Än fa╚Ťa str─âlucirii tale. GOGA, P. 5. ├Än col╚Ťul ochilor verzi, tulburi, ai mo╚Öneagului str─âluceau dou─â pic─âturi de argint. MIRONESCU, S. A. 34. ╚śi ochii ei s├«nt tulburi. CO╚śBUC, P. II 198. ÔŚŐ (Adverbial) Tudor privi tulbure la b─âtr├«n. Se trase ├«ntr-un col╚Ť, d─âdu cu ap─â rece pe ochi, apoi se a╚Öez─â pe un sc─âuna╚Ö. SADOVEANU, O. VII 65. 3. Fig. (Despre st─âri sociale, politice) Nelini╚Ötit, nesigur, agitat. Atmosfera era ├«nc─â tulbure ╚Öi nu trecuse de la revolu╚Ťie dec├«t doi ani ╚Öi ceva. SAHIA, U.R.S.S. 79. ÔÖŽ (Despre st─âri psihice) Fr─âm├«ntat, zbuciumat, nelini╚Ötit. Cu c├«teva cuvinte, Caragiale zugr─âve╚Öte o ├«ntreag─â stare sufleteasc─â, o stare tulbure ╚Öi dureroas─â. GHEREA, ST. CR. II 137. ÔÇô Variant─â: t├║rbure adj.
TURBURÁ vb. I v. tulbura.
TÚRBURE adj. v. tulbure.
tulburá (a ~) vb., ind. prez. 3 túlbură
túlbure adj. m. și f. túlbure; pl. m. și f. túlburi
tulburá vb., ind. prez. 1 sg. túlbur, 3 sg. și pl. túlbură
túlbure adj. m., f. túlbure; pl. m. și f. túlburi
TULBUR├ü vb. 1. v. ├«mp─âienjeni. 2. v. ├«ngrijora. 3. v. emo╚Ťiona. 4. a r─âscoli. (Vestea l-a ~ profund suflete╚Öte.) 5. a (se) z─âp─âci. (S-a ~ de tot c├ónd l-a v─âzut.) 6. v. dezechilibra. 7. (fig.) a (se) ├«ntuneca. (Mintea i s-a ~.) 8. v. instiga. 9. v. deranja. 10. a deranja, a perturba. (A ~ lini╚Ötea cuiva.)
T├ÜLBURE adj. 1. (reg.) tulburos. (Un lichid ~.) 2. v. ├«nce╚Ťo╚Öat. 3. v. neclar. 4. v. ├«mp─âienjenit. 5. v. confuz. 6. incert, nesigur. (Treceau printr-o perioad─â ~.) 7. v. critic.
A (se) tulbura Ôëá a (se) calma, a (se) limpezi, a (se) lini╚Öti
A se tulbura Ôëá a se limpezi
Tulbure Ôëá limpede
t├║rbure (-ri), s. m. ÔÇô Hasmu╚Ťachi (Anthriscus cerefolium). Mag. turbolya (Tiktin), cu apropiere de turbure.
t├║rbure adj. ÔÇô Lipsit de limpezime. ÔÇô Var. tulbure ╚Öi der. Mr. turbur. Lat. *t├║rb¤Źlus (Pu╚Öcariu 1774; Philippide, II, 565; REW 8998), cf. calabr. tr├║volo, t├║rbulu, sicil. tr├║bbulu, lom. t├│rbor, prov. trebol, fr. trouble, cat. terbol, alb. tarbulj. ÔÇô Der. turbura (mr. turburare), vb. (a-╚Öi pierde claritatea), din lat. *turb┼şl─üre (Pu╚Öcariu 1774; REW 8997), cf. prov. treblar, fr. troubler, alb. turbuljo┼ä; turbur─âtor, adj. (care tulbur─â; agitator; nelini╚Ötitor); turbureal─â, s. f. (faptul de a fi tulbure, agita╚Ťie, nelini╚Öte); turburel, s. m. (vin nou, ├«nc─â nelimpezit); turburiu (var. turburos), adj. (tulbure, ├«ntunecat, ├«nchis).
A TULBUR├ü t├║lbur tranz. 1) A face s─â se tulbure. 2) fig. A ├«ndemna la ac╚Ťiuni du╚Öm─ânoase; a instiga. /<lat. turbulare
A SE TULBUR├ü m─â t├║lbur intranz. 1) (despre lichide) A deveni tulbure; a pierde limpezimea. 2) (despre timp) A se schimba din bine ├«n r─âu; a se strica. 3) (despre persoane) A c─âdea prad─â unor emo╚Ťii puternice. 4) (despre ape) A se mi╚Öca ├«n valuri mari; a se agita; a se zbuciuma. 5) (despre vedere, minte etc.) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea ├«nconjur─âtoare; a se ├«ntuneca. /<lat. turbulare
T├ÜLBURE ~i adj. (├«n opozi╚Ťie cu limpede) 1) (despre lichide) Care este lipsit de transparen╚Ť─â; amestecat cu impurit─â╚Ťi. 2) (despre cer, vreme) Care este ├«ntunecat din cauza ├«ngr─âm─âdirii norilor; posomor├ót; mohor├ót. 3) (despre ochi, privire) Care este lipsit de luciditate; ├«mp─âienjenit; ce╚Ťos; neguros. 4) fig. (despre vorbire, g├ónduri etc.) Care nu se deslu╚Öe╚Öte; greu de ├«n╚Ťeles. 5) fig. (despre situa╚Ťii sociale, politice) Care se caracterizeaz─â prin fr─âm├ónt─âri sociale, criz─â. /<lat. turbulus
tulbur├á v. V. turbur├á: (mun╚Ťii) apele ÔÇÖ╚Öi tulburau AL.
turbur├á v. (activ) 1. a face turbure: a turbura apa; 2. a cauza o agita╚Ťiune violent─â: viscolul turbur─â aerul; 3. a cauza turburare, dezordine: a turbura pacea public─â; 4. a sem─âna vrajb─â: a turbura o familie; 5. a suspenda, a distruge facult─â╚Ťile sufletului: asta i-a turburat mintea, judecata; 6. a ├«ntrerupe: a turbura o convorbire. ÔĽĹ (reciproc) 1. a deveni turbure: cerul sÔÇÖa turburat; 2. fig. a sim╚Ťi o tulburare a min╚Ťii, a-╚Öi pierde cump─âtul: oratorul sÔÇÖa turburat. [Lat. *TURBURARE (tras din TURBARE)].
turbure a. 1. care nu e limpede: ap─â turbure; 2. fig. ├«ntunecat: ├«n turburea ÔÇÖmp─âr─â╚Ťie a umbrelor EM. [Lat. *TURBULUS = TURBIDUS]. ÔĽĹ adv. nedeslu╚Öit: a vedea turbure. ÔĽĹ m. Bot. asmaciuc.
t├║lbur, V. turbur.
t├║rbur (vest) ╚Öi t├║lbur (est), a -├í v. tr. (lat. pop. t├║rbulo, -├íre, cl. turbare, a turba; fr. troubler. P. rb, lb cp. cu borb- ╚Öi bolb-orosesc). Fac turbure: ploile lung─ş turbur─â apa r├«urilor la c├«mp. Fig. Cauzez dezordine: a turbura pacea public─â. Cauzez discordie: a turbura o familie. Fac s─â peard─â judecata: a turbura mintea. ├Äntrerup, deranjez: a turbura o conversa╚Ťiune. Importunez, incomodez: te rog dac─â nu te turbur. Intimidez, nelini╚Ötesc, ├«ncurc: prezen╚Ťa ta ├«l turbur─â. V. refl. M─â fac turbure: apa sÔÇÖa turburat. Fig. M─â emo╚Ťionez: oratoru sÔÇÖa turburat.
t├║rbure (vest) ╚Öi t├║lbure (est) adj. (lat. *t├║rbulus ├«ld. t├║rbidus, turbure, supt infl. lu─ş limpede, r─âpede). Nelimpede, ├«ntunecat din pricina nomolulu─ş, a drojdii─ş or─ş a aburulu─ş din aer: ap─â, vin, atmosfer─â turbure. Fig. ├Äntunecat, deranjat, painjinit: minte, privire, turbur. Nesigur, amenin╚Ť─âtor: situa╚Ťiunea politic─â e turbure. Adv. A vedea, a se vedea turbure.
TULBURA vb. 1. a (se) ├«mp─âienjeni, a (se) ├«nce╚Ťo╚Öa, a (se) ├«nnegura, a (se) p─âienjeni, a (se) voala, (reg.) a (se) pup─âza. (Privirea, vederea i s-a ~.) 2. a (se) alarma, a (se) fr─âm├«nta, a (se) intriga, a (se) ├«ngrijora, a (se) nelini╚Öti, a (se) speria, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) ├«ngrija, (├«nv.) a (se) ├«ngriji, a (se) l─ârmui. (├Äl ~ ├«nt├«rzierea lui.) 3. a emo╚Ťiona, a impresiona, a ├«nduio╚Öa, a mi╚Öca, (fig.) a atinge, a p─âtrunde. (M-a ~ p├«n─â la lacrimi.) 4. a r─âscoli. (Vestea l-a ~ profund suflete╚Öte.) 5. a (se) z─âp─âci. (S-a ~ de tot c├«nd l-a v─âzut.) 6. a (se) dezechilibra, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.) 7.* (fig.) a (se) ├«ntuneca. (Mintea i s-a ~.) 8. a agita, a a╚Ť├«╚Ťa, a incita, a instiga, a ├«nt─âr├«ta, a provoca, a st├«rni, (pop.) a sumu╚Ťa, (├«nv. ╚Öi reg.) a scorni, (reg.) a smoni, a z─âd─âr├«, (fig.) a asmu╚Ťi, a monta. (El ~ masele.) 9. a deranja, a incomoda, a ├«ncurca, a jena, a stingheri, a st├«njeni, a sup─âra, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a z─âticni, (Mold. ╚Öi Bucov.) a z─âh─âi, (├«nv.) a sminti. (Te rog s─â nu-l ~ de la lucru.) 10. a deranja, a perturba. (A ~ lini╚Ötea cuiva.)
TULBURE adj. 1. (reg.) tulburos. (Un lichid ~.) 2. ├«nce╚Ťo╚Öat, neclar, sur, (reg.) suriu. (Un v─âzduh ~.) 3. neclar, (fig.) murdar. (O lumin─â ~.) 4. ├«mp─âienjenit, ├«nce╚Ťo╚Öat, ├«nnegurat, p─âienjenit. (Ochii ├«i erau ~; privire ~.) 5. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, ├«nc├«lcit, ├«ncurcat, neclar, nedefinit, nedeslu╚Öit, ne├«n╚Ťeles, nel─âmurit, neprecis, obscur, vag, (fig.) ├«ntunecat, nebulos, neguros. (O situa╚Ťie ~.) 6. incert, nesigur. (Treceau printr-o perioad─â ~.) 7. agitat, critic, fr─âm├«ntat, greu, zbuciumat. (Vremuri ~.)
pescuitor ├«n ape tulburi expr. 1. om cu preocup─âri dubioase, om cu inten╚Ťii necurate. 2. persoan─â care instig─â la tulburarea ordinii publice, la conflict ├«ntre fac╚Ťiuni politice rivale.

Turbure dex online | sinonim

Turbure definitie

Intrare: tulbura
tulbura verb grupa I conjugarea I
turbura verb grupa I conjugarea I
Intrare: tulbure
tulbure adjectiv
turbure