14 definiții pentru turburător
TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare,
adj. (Adesea substantivat) Care tulbură;
spec. care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [
Var.:
turburătór, -oáre adj.] –
Tulbura +
suf. -ător.
TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător. TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare,
adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [
Var.:
turburătór, -oáre adj.] –
Tulbura +
suf. -ător.
TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător. TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare,
adj. (Și în forma turburător) Care tulbură, neliniștește, emoționează;
p. ext. (despre arome, miresme) care amețește (
v. îmbătător). Folclorul muzical, cu instrumente bizare și tulburătoare, stîrnește frenezia dansului. RALEA, O. 54. Trandafiri nu mai văzusem... nu ajunsese pînă la mine turburătorul lor parfum. GALACTION, O. I 57. Un biet vătav de curte... Povești turburătoare îți spune la ureche. MACEDONSKI, O. I 23. ♦ (Substantivat) Cel care tulbură liniștea publică. Turburătorii angajați de poliție fuseseră îndată reduși la tăcere. C. PETRESCU, Î. II 132. – Variantă:
turburătór, -oáre adj. TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător. tulburătór adj. m.,
pl. tulburătóri;
f. sg. și
pl. tulburătoáre
tulburătór adj. m., pl. tulburătóri; f. sg. și pl. tulburătoáre TULBURĂTÓR adj., s. 1. adj. v. înduioșător. 2. adj. amețitor, (fig.) îmbătător. (Miresme ~oare.) 3. s., adj. agitator, ațâțător, instigator, provocator, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.) TULBURĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care tulbură; în stare să răscolească sufletul; răscolitor; duios. 2) (despre miresme, arome, parfumuri) Care te amețește; în stare să îmbete. /a tulbura + suf. ~tor TULBURĂTÓR2 ~i m. Persoană care provoacă tulburări. ~ al ordinii publice. /a tulbura + suf. ~tor turburător a. și m. care turbură.
TULBURĂTOR adj., s. 1. adj. duios, emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, răscolitor, vibrant, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O ~ poveste de dragoste.) 2. adj. amețitor, (fig.) îmbătător. (Miresme ~.) 3. s., adj. agitator, ațîțător, instigator, provocator, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.) Turburător dex online | sinonim
Turburător definitie