turbulent definitie

13 definiții pentru turbulent

TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus.
TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. (Livr.) Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus.
TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adj. Care face gălăgie (v. zgomotos); care produce dezordine (v. nesupus, revoltat). Se arată mult mai turbulent și nedomolit, dezvăluindu-și temperamentul pasionat. SADOVEANU, E. 200. Îl vedea utilizînd cu îndemînare toate apucăturile de școlar leneș, chiulangiu, turbulent și palavragiu. C. PETRESCU, C. V. 107. Țăranii au devenit foarte turbulenți și arțăgoși. REBREANU, R. II 116. ◊ (Substantivat) Cei cițiva turbulenți ascultă de sfaturile tovarășilor lor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/5.
turbulént adj. m., pl. turbulénți; f. turbuléntă, pl. turbulénte
turbulént adj. m., pl. turbulénți: f. sg. turbuléntă, pl. turbulénte
TURBULÉNT adj. 1. (FIZ.) agitat. (Un fluid ~.) 2. v. zgomotos.
TURBULÉNT, -Ă adj. 1. Care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. [Cf. fr. turbulent, lat. turbulentus].
TURBULÉNT, -Ă adj. 1. care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (despre fluide) care prezintă turbulență (2). (< fr. turbulent, lat. turbulentus)
TURBULÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care, aflându-se într-o stare de excitație sporită, ațâță pe cei din jur; care provoacă dezordine. 2) fiz.(despre fluide) Care formează vârtejuri. /<fr. turbulent, lat. turbulentus
turbulent a. care e pornit a face sgomot.
*turbulént, -ă adj. (lat. turbulentus). Pornit spre zgomot orĭ scandal: om turbulent, adunare turbulentă.
TURBULENT adj. 1. (FIZ.) agitat. (Un fluid ~.) 2. gălăgios, tumultuos, zgomotos. (O ceată ~; manifestație ~.)
curgere turbulentă, (engl.= turbulent flow) mișcare haotică a parti-culelor de lichid în int. unui curent care se deplasează, cu viteză mai mare de 1 cm /s, peste un strat neregulat; în natură c.t. este frecventă și caracterizează apele puțin adânci și curenții de turbiditate. V. și curgere laminară.

turbulent dex

Intrare: turbulent
turbulent adjectiv