Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru turbulen╚Ť─â

TURBUL├ëN╚Ü─é, turbulen╚Ťe, s. f. 1. G─âl─âgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revolt─â. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid ├«n masa c─âruia exist─â v├órtejuri. ÔÇô Din fr. turbulence, lat. turbulentia.
TURBUL├ëN╚Ü─é s. f. 1. (Livr.) G─âl─âgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revolt─â. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid ├«n masa c─âruia exist─â v├órtejuri. ÔÇô Din fr. turbulence, lat. turbulentia.
TURBUL├ëN╚Ü─é s. f. 1. G─âl─âgie, zgomot, dezordine; nesupunere, revolt─â. 2. Mi╚Öcare de agita╚Ťie a unui fluid ale c─ârui particule au deplas─âri dezordonate.
!turbul├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. turbul├ęn╚Ťei; pl. turbul├ęn╚Ťe
turbul├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. turbul├ęn╚Ťei
TURBUL├ëN╚Ü─é s. (FIZ.) agita╚Ťie. (~ unui fluid.)
TURBULÉNȚĂ s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (Fiz.) Stare de mișcare a unui fluid în care există vârtejuri. [Cf. fr. turbulence, lat. turbulentia].
TURBUL├ëN╚Ü─é s. f. 1. neor├ónduial─â, dezordine; g─âl─âgie. 2. (fiz.) stare a unui fluid ├«n care exist─â v├órtejuri, agita╚Ťie. (< fr. turbulence, lat. turbulentia)
TURBUL├ëN╚Ü─é f. 1) Agita╚Ťie turbulent─â. 2) Caracter turbulent. [G.-D. turbulen╚Ťei] /<fr. turbulence, lat. turbulentia
*turbul├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. turbulentia). Caracteru de a fi turbulent.
TURBULEN╚Ü─é s. (FIZ.) agita╚Ťie. (~ unui fluid.)

Turbulen╚Ť─â dex online | sinonim

Turbulen╚Ť─â definitie

Intrare: turbulen╚Ť─â
turbulen╚Ť─â substantiv feminin