turbulență definitie

11 definiții pentru turbulență

TURBULÉNȚĂ, turbulențe, s. f. 1. Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.
TURBULÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.
TURBULÉNȚĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot, dezordine; nesupunere, revoltă. 2. Mișcare de agitație a unui fluid ale cărui particule au deplasări dezordonate.
!turbulénță s. f., g.-d. art. turbulénței; pl. turbulénțe
turbulénță s. f., g.-d. art. turbulénței
TURBULÉNȚĂ s. (FIZ.) agitație. (~ unui fluid.)
TURBULÉNȚĂ s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (Fiz.) Stare de mișcare a unui fluid în care există vârtejuri. [Cf. fr. turbulence, lat. turbulentia].
TURBULÉNȚĂ s. f. 1. neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (fiz.) stare a unui fluid în care există vârtejuri, agitație. (< fr. turbulence, lat. turbulentia)
TURBULÉNȚĂ f. 1) Agitație turbulentă. 2) Caracter turbulent. [G.-D. turbulenței] /<fr. turbulence, lat. turbulentia
*turbulénță f., pl. e (lat. turbulentia). Caracteru de a fi turbulent.
TURBULENȚĂ s. (FIZ.) agitație. (~ unui fluid.)

turbulență dex

Intrare: turbulență
turbulență substantiv feminin