Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 733900:

turbán n., pl. e (it. turbante, fr. turban, d. turc. tülbend, muselină, turban. V. tulpan). Vechĭ. Tulpan, muselină: cocoanele cele tinere se purtaŭ legate la cap cu turban (Șăĭn.). Azĭ (după fr.). Cealma, pînză supțire înfășurată în prejuru capuluĭ (la orientalĭ).

Turban dex online | sinonim

Turban definitie