Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru turb C4 83

TURBÁ, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [Prez. ind. și: (pop.) turb] – Lat. turbare.
turbá (a ~) vb., ind. prez. 3 turbeáză
TURBÁ vb. v. înfuria, mânia.
TURB- v. turbo-.
TURB ~i m. pop. fam. Câine cu nărav rău. /v. a turba
turb și turbéz, a v. tr. (lat. tŭrbare, a turbura [lucrurile, apa, mintea] și intr. „a fi agitat”, d. turba, mulțime de oamenĭ: vgr. týrbe, zgomot, tumult tyrbázo și styrbázo, turbur. V. sturlubatic). Mă îmbolnăvesc de turbare: cînele a turbat. Fig. Mă înfuriĭ grozav: îmĭ vine să turbez cînd văd asemenea lucrurĭ. V. tr. Amețesc: hîrtiile astea m’aŭ turbat!
turba vb. v. ÎNFURIA. MÎNIA.

Turb C4 83 dex online | sinonim

Turb C4 83 definitie