7 definiții pentru turb C4 83
TURBÁ, turbez,
vb. I.
Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare.
2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [
Prez. ind. și: (
pop.) turb] –
Lat. turbare. turbá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 turbeáză
TURBÁ vb. v. înfuria, mânia. TURB ~i m. pop. fam. Câine cu nărav rău. /v. a turba turb și
turbéz, a
-á v. tr. (lat. tŭrbare, a turbura [lucrurile, apa, mintea] și intr. „a fi agitat”, d. turba, mulțime de oamenĭ: vgr. týrbe, zgomot, tumult tyrbázo și styrbázo, turbur. V.
sturlubatic). Mă îmbolnăvesc de turbare: cînele a turbat. Fig. Mă înfuriĭ grozav: îmĭ vine să turbez cînd văd asemenea lucrurĭ. V. tr. Amețesc: hîrtiile astea m’aŭ turbat!
turba vb. v. ÎNFURIA. MÎNIA. Turb C4 83 dex online | sinonim
Turb C4 83 definitie