turanic definitie

9 definiții pentru turanic

TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.
TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.
TURÁNIC, -Ă, turanici, -e, adj. De origine uralo-altaică. Popoare turanice.
!turánic adj. m., s. m., pl. turánici; adj. f., s. f. turánică, pl. turánice
turánic adj. m., pl. turánici; f. sg. turánică, pl. turánice
TURÁNIC, -Ă adj. De origine uralo-altaică. [Cf. fr. touranien].
TURÁNIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Rusia meridională și din Turkmenia; turanian. ♦ limbi če = grup de limbi: turca și mongola. (< germ. turanisch)
TURÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de popoarele turcice și uralo-altaice; propriu popoarelor turcice și uralo-altaice. /<germ. Turanisch, fr. touranien
turanic a. se zice de limbile cari nu sunt nici indo-europene nici semitice.

turanic dex

Intrare: turanic
turanic adjectiv