Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru turanic
TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TURÁNIC, -Ă, turanici, -e, adj. De origine uralo-altaică. Popoare turanice.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
!turánic adj. m., s. m., pl. turánici; adj. f., s. f. turánică, pl. turánice
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
turánic adj. m., pl. turánici; f. sg. turánică, pl. turánice
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TURÁNIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Rusia meridională și din Turkmenia; turanian. ♦ limbi če = grup de limbi: turca și mongola. (< germ. turanisch)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
TURÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de popoarele turcice și uralo-altaice; propriu popoarelor turcice și uralo-altaice. /<germ. Turanisch, fr. touranien
- sursa: NODEX 2002
- permalink
turanic a. se zice de limbile cari nu sunt nici indo-europene nici semitice.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
turanic definitie
turanic dex
Intrare: turanic
turanic
adjectiv