Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru turanic

TUR├üNIC, -─é, turanici, -ce, adj. Care apar╚Ťine popoarelor turce ╚Öi uralo-altaice, privitor la aceste popoare. ÔÇô Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.
TUR├üNIC, -─é, turanici, -ce, adj. Care apar╚Ťine popoarelor turce ╚Öi uralo-altaice, privitor la aceste popoare. ÔÇô Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.
TURÁNIC, -Ă, turanici, -e, adj. De origine uralo-altaică. Popoare turanice.
!turánic adj. m., s. m., pl. turánici; adj. f., s. f. turánică, pl. turánice
turánic adj. m., pl. turánici; f. sg. turánică, pl. turánice
TURÁNIC, -Ă adj. De origine uralo-altaică. [Cf. fr. touranien].
TUR├üNIC, -─é adj., s. m. f. (locuitor) din Rusia meridional─â ╚Öi din Turkmenia; turanian. ÔÖŽ limbi ─Źe = grup de limbi: turca ╚Öi mongola. (< germ. turanisch)
TUR├üNIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de popoarele turcice ╚Öi uralo-altaice; propriu popoarelor turcice ╚Öi uralo-altaice. /<germ. Turanisch, fr. touranien
turanic a. se zice de limbile cari nu sunt nici indo-europene nici semitice.

Turanic dex online | sinonim

Turanic definitie

Intrare: turanic
turanic adjectiv