9 definiții pentru turanic
TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce,
adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. –
Turan (
n. pr.) +
suf. -ic.
Cf. fr. touranien. TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce,
adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. –
Turan (
n. pr.) +
suf. -ic.
Cf. fr. touranien. TURÁNIC, -Ă, turanici, -e,
adj. De origine uralo-altaică. Popoare turanice.
!turánic adj. m.,
s. m.,
pl. turánici;
adj. f.,
s. f. turánică,
pl. turánice
turánic adj. m., pl. turánici; f. sg. turánică, pl. turánice TURÁNIC, -Ă adj. De origine uralo-altaică. [Cf. fr. touranien].
TURÁNIC, -Ă adj.,
s. m. f. (locuitor) din Rusia meridională și din Turkmenia; turanian. ♦ limbi če = grup de limbi: turca și mongola. (< germ. turanisch)
TURÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de popoarele turcice și uralo-altaice; propriu popoarelor turcice și uralo-altaice. /<germ. Turanisch, fr. touranien turanic a. se zice de limbile cari nu sunt nici indo-europene nici semitice.
Turanic dex online | sinonim
Turanic definitie