Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru tur─â

T├ÜR─é2, ture, s. f. Pies─â, ├«n form─â de turn, la jocul de ╚Öah, care se deplaseaz─â numai ├«n linie dreapt─â; turn (2). ÔÇô Din fr. tour.
T├ÜR─é1, ture, s. f. 1. Totalitatea salaria╚Ťilor care lucreaz─â ├«n acela╚Öi timp ╚Öi dup─â acela╚Öi program ├«ntr-o ├«ntreprindere sau institu╚Ťie ├«n care se lucreaz─â cu mai multe schimburi; schimb. ÔÖŽ Intervalul de timp c├ót lucreaz─â o tur─â1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (├Änv. ╚Öi reg.) Ri╚Öc─â. ÔÇô Din fr. tour.
T├ÜR─é1, ture, s. f. 1. Totalitatea salaria╚Ťilor care lucreaz─â ├«n acela╚Öi timp ╚Öi dup─â acela╚Öi program ├«ntr-o ├«ntreprindere sau institu╚Ťie ├«n care se lucreaz─â cu mai multe schimburi; schimb. ÔÖŽ Intervalul de timp c├ót lucreaz─â o tur─â1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (├Änv. ╚Öi reg.) Ri╚Öc─â. ÔÇô Din fr. tour.
T├ÜR─é2, ture, s. f. Pies─â, ├«n form─â de turn, la jocul de ╚Öah; turn (2). ÔÇô Din fr. tour.
TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Schimb (4). Părăsea la ora 3 noaptea (atunci se termina tura) atelierul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. 2. (Rar) Tur1 (1). Le ceru să-i rezerve fiecare cîte o tură de vals. REBREANU, I. 100.
TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă la jocul de șah, în formă de turn. Alecu Golescu mută scurt tura de fildeș care mîngîie degetele, dar se vede că nu-i e gîndul la joc. CAMIL PETRESCU, O. II 335.
t├║r─â s. f., g.-d. art. t├║rei; pl. t├║re
túră (schimb, piesă de șah) s. f., g.-d. art. túrei; pl. túre
TÚRĂ s. 1. v. schimb. 2. v. tur. 3. raită, tur, (reg.) otrocol. (Fac o ~ prin oraș.)
TÚRĂ s. turn. (~ la jocul de șah.)
TÚRĂ1 s.f. 1. Rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. Tur (1). [< fr. tour].
T├ÜR─é2 s.f. (╚śah) Pies─â ├«n form─â de turn; turn1 (2). [< fr. tour].
TUR├ü2, tur├ęz, vb. I. Tranz. A m─âri tura╚Ťia unui motor. (< tura╚Ťie)
TÚRĂ1 s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour)
TÚRĂ2 s. f. piesă în formă de turn la jocul de șah; turn1 (2). (< fr. tour)
TÚRĂ1 ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care lucrează împreună într-o întreprindere în același interval de timp. 2) Interval de timp cât lucrează împreună un colectiv de oameni, până la înlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)
T├ÜR─é2 ~e f. Pies─â la jocul de ╚Öah reprezent├ónd un turn crenelat, care poate fi mi╚Öcat─â numai ├«n linie dreapt─â ╚Öi ├«n dou─â direc╚Ťii; turn. /<fr. tour
2) *tur n., pl. ur─ş (fr. tour, ├«nv├«rtitur─â, d. tourner, a ├«ntoarce). ├Änv├«rtitur─â, ocol: un tur la vals. Ra─şt─â, plimbare scurt─â. ÔÇô Pop. tur─â, pl. e sa┼ş ─ş.
TURĂ s. 1. schimb. (Se lucrează în 3 ~.) 2. (FIZ.) tur. (~ periodică a unui corp.) 3. tur. (Fac o ~ prin oraș.)
TURĂ s. turn. (~ la jocul de șah.)
tur, tur─â Scriban socote╚Öte c─â tur─â este o form─â popular─â pentru tur, care e din fr. tour. DLRM explic─â nediferen╚Ťiat pe tur ╚Öi tur─â prin fr. tour ╚Öi insereaz─â la tur ╚Öi expresia tur-retur. Dar aceasta nu exist─â (nici nu poate exista) ├«n francez─â, ci e luata din german─â (vezi p. 19); turnir ╚Öah se reg─âse╚Öte identic (mypa) ├«n rus─â ╚Öi f─âr─â ├«ndoial─â ╚Ťine de acolo, paralel cu turn, care calciaz─â fr. tour. R─âm├«ne neclar pentru mine tur─â ├«n expresia a lucra ├«n tur─â, care de asemenea nu poate fi de origine francez─â.

Tur─â dex online | sinonim

Tur─â definitie

Intrare: tur─â
tur─â substantiv feminin
Intrare: tura
tura verb verb grupa I conjugarea a II-a