Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru tur

TUR1, tururi, s. n. 1. Mi╚Öcare circular─â a unui corp ├«n jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuat─â p├ón─â la revenirea ├«n punctul de plecare; ├«nconjur; (sport) distan╚Ť─â egal─â cu lungimea pistei, considerat─â de la punctul de plecare al sportivului; mi╚Öcare liniar─â pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tur─â1 (2). ÔŚŐ Tur-retur sau tur ╚Öi retur = dus ╚Öi ├«ntors, plecare ╚Öi sosire. Tur de orizont = observare succesiv─â, cu un instrument optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei por╚Ťiuni de teren etc., de obicei cu scopul de a ├«ntocmi un plan, o schi╚Ť─â etc.; fig. privire de ansamblu asupra unei probleme. ÔŚŐ Expr. A trage primul tur de manivel─â = a ├«ncepe turnarea unui film. 2. Plimbare scurt─â pe un anumit traseu; rait─â. ÔÖŽ Ac╚Ťiune, ini╚Ťiativ─â, ├«ntreprindere care cere efort, perseveren╚Ť─â, ├«ndem├ónare. Un tur de for╚Ť─â. 3. Parte dintr-o competi╚Ťie sportiv─â organizat─â dup─â anumite norme, const├ónd dintr-un ╚Öir de etape, care reprezint─â prima jum─âtate din totalul etapelor. ÔÖŽ ├Äntrecere sportiv─â, mai ales de ciclism, ├«n cursul c─âreia se parcurge un circuit pe distan╚Ť─â lung─â, cu scurte opriri. 4. (La jocul de c─âr╚Ťi) Ciclu de jocuri ├«n care fiecare partener distribuie, pe r├ónd, c─âr╚Ťile. [Pl. ╚Öi: ture] ÔÇô Din fr. tour.
TUR2, tururi, s. n. (Fam.) Parte a pantalonilor care acoper─â regiunea dorsal─â a corpului; p. ext. partea dorsal─â a corpului omenesc. ÔÇô Din sb. tur.
TUR1, tururi, s. n. 1. Mi╚Öcare circular─â a unui corp ├«n jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuat─â p├ón─â la revenirea ├«n punctul de plecare; ├«nconjur; (sport) distan╚Ť─â egal─â cu lungimea pistei, considerat─â de la punctul de plecare al sportivului; mi╚Öcare liniar─â pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tur─â1 (2). ÔÖŽ Tur-retur sau tur ╚Öi retur = dus ╚Öi ├«ntors, plecare ╚Öi sosire. Tur de orizont = observare succesiv─â, cu un instrument optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei por╚Ťiuni de teren etc., de obicei cu scopul de a ├«ntocmi un plan, o schi╚Ť─â etc.; fig. privire de ansamblu asupra unei probleme. ÔŚŐ Expr. A trage primul tur de manivel─â = a ├«ncepe turnarea unui film. 2. Plimbare scurt─â pe un anumit traseu; rait─â. ÔÖŽ Ac╚Ťiune, ini╚Ťiativ─â, ├«ntreprindere care cere efort, perseveren╚Ť─â, ├«ndem├ónare. Un tur de for╚Ť─â. 3. Parte dintr-o competi╚Ťie sportiv─â organizat─â dup─â anumite norme, const├ónd dintr-un ╚Öir de etape, care reprezint─â prima jum─âtate din totalul etapelor. ÔÖŽ ├Äntrecere sportiv─â, mai ales de ciclism, ├«n cursul c─âreia se parcurge un circuit pe distan╚Ť─â lung─â, cu scurte opriri. 4. (La jocul de c─âr╚Ťi) Ciclu de jocuri ├«n care fiecare partener distribuie, pe r├ónd, c─âr╚Ťile. [Pl. ╚Öi: ture] ÔÇô Din fr. tour.
TUR2, tururi, s. n. (Fam.) Parte a pantalonilor care acoper─â regiunea dorsal─â a corpului; p. ext. partea dorsal─â a corpului omenesc. ÔÇô Din scr. tur.
TUR1, tururi, s. n. 1. Mi╚Öcare circular─â ├«n jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuat─â o singur─â dat─â p├«n─â la revenirea ├«n punctul de plecare; p. ext. mi╚Öcare liniar─â pe un traseu cu revenirea la punctul de plecare. V─â rog s─â-mi face╚Ťi onorul de a-mi acorda un tur de val╚Ť. ALECSANDRI, T. 1427. ÔÖŽ Tur de orizont = observare succesiv─â, cu ajutorul teodolitului, a diferitelor por╚Ťiuni caracteristice din jurul unui punct, p├«n─â la revenirea lunetei ├«n pozi╚Ťia de la care s-a plecat; fig. privire de ansamblu asupra unei probleme. Eri sear─â am f─âcut un interesant tur de orizont al situa╚Ťiei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 14/4. Tur de for╚Ť─â v. for╚Ť─â (I 1). Tur-retur = dus ╚Öi ├«ntors, plecare ╚Öi ├«napoiere. 2. Parte dintr-o competi╚Ťie sportiv─â organizat─â dup─â anumite norme, const├«nd dintr-un ╚Öir de etape care reprezint─â prima jum─âtate din totalul etapelor. ÔÖŽ ├Äntrecerea sportiv─â, mai ales la ciclism, ├«n cursul c─âreia se parcurge un circuit de lung─â distan╚Ť─â. 3. (La jocul de c─âr╚Ťi) Ciclu de jocuri ├«n care fiecare partener, pe r├«nd, distribuie o singur─â dat─â c─âr╚Ťile. C├«tva timp s-au ├«ndemnat toate patru una pe alta: ┬źMai facem un tur ╚Öi ne ridic─âm┬╗. GALAN, B. I 415.
TUR2, tururi, s. n. (Familiar) Por╚Ťiune a pantalonilor b─ârb─âte╚Öti, care acoper─â partea dorsal─â a corpului. N-avea dec├«t o hain─â de soldat, veche ╚Öi rupt─â, ╚Öi o pereche de n─âdragi zdren╚Ťui╚Ťi, cu turul at├«rnind prea jos. DUMITRIU, N. 6. S-a gr─âbit s─â-╚Öi ╚Ötearg─â degetele-i negre de turul ╚Öalvarilor. SADOVEANU, O. L. 34. V─â iau de turul izmenelor ╚Öi v─â arunc ├«n foc. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 214.
tur s. n., pl. t├║ruri
tur (mișcare circulara, parte a pantalonilor) s. n., pl. túruri
╚Ťur interj.
TUR s. 1. (FIZ.) tur─â. (~ periodic al unui corp.) 2. ├«nconjur. (Face un ~ al stadionului.) 3. rait─â, tur─â, (reg.) otrocol. (Fac un ~ prin ora╚Ö.) 4. pas─â. (~ la jocul de c─âr╚Ťi.)
TUR s. (fam.) fund. (~ul pantalonilor.)
TUR s.n. 1. Mi╚Öcare circular─â sau liniar─â pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, tura╚Ťie (2);; tur─â1 (2). ÔÖŽ Tur-retur = dus ╚Öi ├«ntors, plecare ╚Öi sosire; tur de orizont = observare succesiv─â a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pist─â = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat ├«n jurul aerodromului. ÔÖŽ A trage primul tur de manivel─â = a ├«ncepe turnarea unui film. ÔÖŽ Plimbare scurt─â, rait─â. ÔÖŽ (Liv.) Ac╚Ťiune care cere ├«ndem├ónare, agilitate, putere. ÔÖŽ Tur de for╚Ť─â = efort, ├«ntreprindere ├«ndr─âznea╚Ť─â. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinz├ónd jum─âtate din totalul etapelor. ÔÖŽ ├Äntrecere sportiv─â, mai ales de ciclism, ├«n care se parcurge un circuit pe ditan╚Ť─â lung─â. 3. (Tehn.) Mi╚Öcare circular─â ├«n jurul unui ax. 4. (La jocul de c─âr╚Ťi) Ciclu de jocuri ├«n care fiecare partener distribuie c─âr╚Ťile, pe r├ónd. [Pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus ÔÇô instrument pentru ├«ntors].
TUR s. n. 1. mi╚Öcare circular─â sau liniar─â pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, tura╚Ťie (2); tur─â1 (2). ÔÖŽ ~-retur = dus ╚Öi ├«ntors, plecare ╚Öi sosire; ~ de orizont = observare succesiv─â a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pist─â = zbor de pe un traseu dreptunghiular, ├«n jurul aerodromului. ÔÖŽ a trage primul ~ de manivel─â = a ├«ncepe turnarea unui film. ÔŚŐ plimbare scurt─â, rait─â. ÔÖŽ ~ de ora╚Ö = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ÔŚŐ ac╚Ťiune care cere ├«ndem├ónare, agilitate, putere. ÔÖŽ ~ de for╚Ť─â = efort, ├«ntreprindere ├«ndr─âznea╚Ť─â. 2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jum─âtate din totalul etapelor. ÔŚŐ ├«ntrecere sportiv─â (de ciclism), ├«n care se parcurge un circuit pe distan╚Ť─â lung─â. ÔÖŽ ~ de scrutin = (prima sau a doua) etap─â a unor alegeri care se repet─â. 3. (tehn.) mi╚Öcare circular─â ├«n jurul unui ax. 4. (la jocul de c─âr╚Ťi) ciclu de jocuri ├«n care fiecare partener distribuie c─âr╚Ťile, pe r├ónd. (< fr. tour)
tur interj. ÔÇô Exprim─â ideea de flec─âreal─â. Crea╚Ťie expresiv─â, cf. dur, zur, hur, mor etc. ÔÇô Der. turavura, adv. (vorb─ârie goal─â); turlu-burlu, adv. (nebune╚Öte); turui (var. tor─âi, torosi), vb. (a vorbi mult ╚Öi repede, a durui; a gurlui porumbeii); turuial─â (var. turuitur─â), s. f. (vorb─ârie, tr─ânc─âneal─â); turlui, vb. (Mold., a suna, a c├«nta din...., a zorn─âi); turluitur─â, s. f. (Mold., sunet, murmur, zvon); turlac, adj. (ame╚Ťit, z─âp─âcit, mai ales de b─âutur─â sau de somn), probabil ├«n loc de *turulac, sau de *trulac, cf. trululu, mr. turlu ÔÇ×nebunÔÇŁ (dup─â ╚śeineanu, II, 369, Tiktin ╚Öi Candrea, din tc. torlak ÔÇ×u╚ÖuraticÔÇŁ; dup─â Scriban, de la Turlaci, popula╚Ťie turanic─â din Basar.); turl─âci, vb. (a ame╚Ťi, a z─âp─âci).
tur (turi), s. m. ÔÇô Fundul pantalonilor. Sb., cr. tur (Cihac, II, 427). Nu este clar─â eventuala leg─âtur─â cu stur. Dac─â apar╚Ťine familiei sb. stura ÔÇ×rogojin─â de papur─âÔÇŁ, sturati ÔÇ×a c─âdea, a face s─â cad─âÔÇŁ, sturac ÔÇ×cocean de porumb cu p─ânu╚Ö─âÔÇŁ, pare s─â reprezinte poate o r─âd─âcin─â ca cea a lui stur < lat. stylum, care indic─â ideea de ÔÇ×coloan─âÔÇŁ sau de ÔÇ×cilindru golÔÇŁ. ├Än acest caz, prin aceea╚Öi familie ar trebui s─â se explice tureac (var. tureatc─â), s. n. ╚Öi f. (car├«mb; ciorap f─âr─â talp─â, pulpar). Urm─âtoarele ipoteze prezentate ├«n aceast─â privin╚Ť─â nu s├«nt conving─âtoare: ├«n loc de trubeatc─â, din sl. tr─ůba, cf. tr├«mb─â (Cihac, II, 427), solu╚Ťie imposibil─â fonetic; ├«n leg─âtur─â cu alb. trik (Philippide, II, 738); din v. germ. theobroch, gepig. *theubreki, de unde lat. med. tubroces (Diculescu 179; Diculescu, ZRPh., XLI, 425; Sandfeld 97); din mag. t├Âr├Âk, alb. *turek (Skok, ZRPh., XLIII, 101 ╚Öi ZRPh., L, 252; REW 8967N); din lat. thylacus < gr. ╬ޤŹ╬╗╬▒¤░╬┐¤é (Densusianu, GS, I, 350; Rosetti, II, 82; Candrea).
tur (tururi), s. n. ÔÇô ├Änv├«rtire, ocol. Fr. tour. ÔÇô Der. turaj, s. n. (mi╚Öcare giratorie), barbarism tehnic, folosit de Camil Petrescu.
ȚUR interj. (Var.) Zur.
TUR1 ~uri n. 1) Mi╚Öcare circular─â complet─â a unui corp ├«n jurul unui ax sau al unui punct fix; tura╚Ťie. 2) Mi╚Öcare liniar─â pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ÔŚŐ ~ retur (sau ~ ╚Öi retur) dus ╚Öi ├«ntors. 3) Plimbare scurt─â pe un anumit traseu. A face un ~. 4) Parte a unei competi╚Ťii sportive, reprezent├ónd jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide ├«n care fiecare partener distribuie pe r├ónd c─âr╚Ťile de joc (p├ón─â ajunge r├óndul iar─â╚Öi primului juc─âtor). /<fr. tour, germ. Tour
TUR2 ~uri n. rar Parte a pantalonilor bărbătești care acoperă regiunea dorsală a corpului. /cf. sb. tur
tur n. 1. mișcare circulară: un tur de vals AL.; 2. preumblare mică: a face un tur prin oraș (= fr. tour).
tur m. îndoitura nădragilor sub bată: cine caută gurii, îi se desgolesc turii PANN. [Serb. TUR].
1) tur n., pl. ur─ş (s├«rb. tur. V. tureac). Fundu pantalonilor sa┼ş izmenelor. ÔÇô ╚śi m. pl. (ca la Pan), dar tot cu ├«n╚Ť. de un singur fund de pantalon─ş (e┼şf. ├«n locu altu─ş cuv.): cine caut─â guri─ş, i se desgolesc turi─ş (cine face lux de m├«ncare, s─âr─âce╚Öte. It. grassa cucina, povert├í vicina, buc─ât─âria gras─â, s─âr─âcia vecin─â).
2) *tur n., pl. ur─ş (fr. tour, ├«nv├«rtitur─â, d. tourner, a ├«ntoarce). ├Änv├«rtitur─â, ocol: un tur la vals. Ra─şt─â, plimbare scurt─â. ÔÇô Pop. tur─â, pl. e sa┼ş ─ş.
╚Ťur, interj. care arat─â scurgerea ape─ş, a gr─âun╚Ťelor, a nisipulu─ş ╚Ö. a. V. ╚Ťuru─ş.
TUR s. 1. (FIZ.) tur─â. (~ periodic al unui corp.) 2. ├«nconjur. (Face un ~ al stadionului.) 3. tur─â. (Fac un ~ prin ora╚Ö.) 4. pas─â. (~ la jocul de c─âr╚Ťi.)
TUR s. (fam.) fund. (~ul pantalonilor.)
tur, tur─â Scriban socote╚Öte c─â tur─â este o form─â popular─â pentru tur, care e din fr. tour. DLRM explic─â nediferen╚Ťiat pe tur ╚Öi tur─â prin fr. tour ╚Öi insereaz─â la tur ╚Öi expresia tur-retur. Dar aceasta nu exist─â (nici nu poate exista) ├«n francez─â, ci e luata din german─â (vezi p. 19); turnir ╚Öah se reg─âse╚Öte identic (mypa) ├«n rus─â ╚Öi f─âr─â ├«ndoial─â ╚Ťine de acolo, paralel cu turn, care calciaz─â fr. tour. R─âm├«ne neclar pentru mine tur─â ├«n expresia a lucra ├«n tur─â, care de asemenea nu poate fi de origine francez─â.
TUR DE PISTĂ zbor de școală deasupra unui aerodrom, cuprinzând următoarele elemente de pilotaj: decolarea, executarea virajelor și priza de aterizare.
TUR cf. sl. ĐéoypĐŐ ÔÇ×taurÔÇŁ ╚Öi subst. tur. 1. Turul, Stanciu (13 ÔÇô 15 B 42). 2. Tura, Dan (17 B IV 558). 3. Turea, B (Met 303); Turia din Ruc─âr (Sd X) ╚Öi Turiia b. (16 B I 89). 4. Turicu, ard., act. 5. Turu╚Ö b. (Mo╚Ť). 6. + -ova: Turova s─âtean (17 B III 100).
╚ÜUR- cf. interj. mold. ╚Ťurrr, pt. a chema g─âinile. 1. ╚Üura b. (17 B II 237); ÔÇô Toader (Sur X). 2. ╚Üuru, (Cr─âz 14); ÔÇô Brat (Vr C 74). 3. ╚Üuraina, olt. (17 B III 107); cf. subst. ╚Ťuran─â (coast─â de deal). 4. + -lea: ╚Üurlea (Ard II; B-r─âz 47); v. ╚Öi Chiril 5 Partea I.

Tur dex online | sinonim

Tur definitie

Intrare: tur (pl. -e)
tur pl. -e
Intrare: ╚Ťur
╚Ťur
Intrare: tur (pl. -i)
tur pl. -i
Intrare: tur (pl. -uri)
tur pl. -uri substantiv neutru
Intrare: Țur
Țur
Intrare: Tur
Tur